Casablanca (1942)

Casablanca

Drama romantica Casablanca (1942), regizata de Michael Curtiz, are actiunea plasata in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial si se concentreaza asupra unui om impartit intre dragoste si virtute. El trebuie sa aleaga intre dragostea sa pentru o femeie si ajutorul pe care trebuie sa il acorde ei si sotului ei, lider al Rezistentei cehe, pentru a scapa din orasul Casablanca, care facea parte din Marocul controlat de Regimul de la Vichy, pentru a-si continua lupta impotriva nazistilor.

Directorul de imagine al filmului a fost Arthur Edeson, un veteran care filmase anterior The Maltese Falcon (1941) si Frankenstein (1931). O atentie deosebita a fost acordata filmarii lui Ingrid Bergman. Ea a fost filmata, in principal, din partea sa stanga pe care o prefera, adeseori cu un filtru care incetosa usor imaginea si cu lumini de captura (catch lights) pentru a-i face ochii sa straluceasca; intregul efect avea rolul de a-i face fata sa para „inefabil de trista si tandra si nostalgica“.

Barele de umbra peste personaje si in fundal trimit spectatorii cu gandul la inchisoare, iar crucifixul este un simbol al Fortelor Franceze Libere si al tulburarilor emotionale. Aspectul intunecat de film noir si iluminatul expresionist sunt utilizate in mai multe scene, in principal spre finalul filmului. Criticul Sidney Rosenzweig sustine ca efectele de umbra si lumina sunt elemente clasice ale stilului lui Curtiz, alaturi de fluiditatea camerei de filmat si utilizarea spatiului ca dispozitiv de incadrare.

Muzica a fost compusa de Max Steiner, cunoscut pentru realizarea coloanei sonore a Gone with the Wind (1939). Melodia As Times Goes By, de Herman Hupfeld, a facut parte din povestea scenariului initial; Steiner a intentionat sa compuna propria melodie pentru a o inlocui, dar Bergman isi scurtase deja parul pentru urmatorul sau rol (María in For Whom the Bell Tolls) si nu a putut reface scena care incorporeaza aceasta melodie. Astfel, Steiner a bazat intreaga coloana sonora pe aceasta piesa si pe La Marseillaise, imnul national al Frantei, transformandu-le pentru a reflecta starile de spirit schimbatoare.

Notabil este „duelul cantecelor“ dintre Strasser si Laszlo la cafeneaua lui Rick. Pe coloana sonora, La Marseillaise este interpretata de o orchestra intreaga. Initial, piesa opusa pentru aceasta secventa iconica trebuia sa fie Horst Wessel Lied, un imn nazist, dar melodia nu avea drepturi de difuzare decat in tarile aliate. In schimb a fost folosita Die Wacht am Rhein. Partea de inceput a Deutschlandlied, imnul national al Germaniei, este prezenta pe tot parcursul coloanei sonore ca motiv ce reprezinta germanii, la fel cum La Marseillaise este folosita sa reprezinte aliatii.

Nu fi egoist...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someoneShare on TumblrDigg thisShare on Reddit

Leave a comment

four × one =