Vertigo (1958)

Vertigo

Vertigo (1958) este un thriller psihologic regizat de maestrul suspansului Alfred Hitchcock pe baza romanului D`entre les morts scris de Pierre Boileau si Thomas Narcejac in 1954. Romanul a fost scris special pentru Hitchcock, dupa ce Boileau si Narcejac au auzit ca marele regizor a fost interesat de achizitia drepturilor romanului lor anterior Celle qui n’était plus (dupa care s-a facut un alt film exceptional, Diabolique – in regia lui Henri-Georges Clouzot).

Hitchcock a fost dezamagit de esecul comercial si critic al filmului. El a dat vina pe James Stewart pentru ca „arata prea batran“ pentru a mai atrage audienta. Dupa acest film, Hitchcock nu a mai lucrat niciodata cu Stewart, desi anterior a fost unul dintre colaboratorii sai favoriti.

Filmul a dus la popularizat efectul Dolly Zoom, un efect al camerei de filmat care distorsioneaza perspectiva pentru a crea dezorientare. Hitchcock s-a folosit de acest artificiu pentru a transmite acrofobia lui Scottie. Ca rezultat al folosiri acestei tehnici in Vertigo, efectul a capatat numele de Vertigo. Intentia lui Hitchcock era sa foloseasca aceasta tehnica la realizarea filmului Rebecca (1940), dar din cauza lipsurilor tehnologice de la acea vreme nu a putut-o folosi. Tehnica a fost inspirata de un moment in care Hitchcock a lesinat la o petrecere.

Filmul a fost indisponibil zeci de ani din cauza drepturilor de difuzare, care, impreuna cu alte filme regizate in aceeasi perioada, au fost cumparate de Hitchcock si lasate mostenire fiicei sale. Pentru o perioada lunga de timp au fost cunoscute sub denumirea de „Cinci Hitchcock pierdute“ si au fost redifuzate in cinematografe in jurul anului 1984, dupa 30 de ani de absenta. Celelalte patru titluri sunt The Man Who Knew Too Much, Rear Window, Rope si The Trouble with Harry.

Coloana sonora a fost compusa de Bernard Herrmann, dar nu a fost dirijata de el, ci de Muir Mathieson. A fost inregistrata in Europa, din cauza ca muzicienii americani erau in greva la acea data.

Regizorul Martin Scorsese descrie calitatile faimoasei coloane sonore a lui Herrmann dupa cum urmeaza: „Filmul lui Hitchcock este despre obsesie, ceea ce inseamna ca este despre o rotatie circulara care revine mereu la acelasi moment… Si muzica este tot asa, construita in jurul unor spirale si cercuri, impliniri si disperari. Herrmann a inteles cu adevarat ce urmarea Hitchcock – el intentiona sa patrunda pana in miezul obsesiei“.

Graficianul Saul Bass a transformat motivele spiralate ale lui Hitchcock intr-o imagine care apare in timpul filmului pentru a transmite ceea ce documentarul Obsessed with Vertigo eticheteaza drept „vortexul psihologic al lui Vertigo“. Imaginile apar in partea de generic a filmului si in posterele de prezentare.

Vertigo a reusit, la 54 de ani de la realizarea sa, sa inlocuiasca Citizen Kane, capodopera lui Orson Welles, in fruntea clasamentului cu cele mai bune filme din toate timpurile realizat de Sight & Sound odata la zece ani.

Print Friendly, PDF & Email

Leave a comment