El angel exterminador (1962)

El ángel exterminador (1962) este una dintre cele mai provocatoare si de neuitat opere ale lui Luis Buñuel. In acest film asistam la o incalcare triviala de eticheta transformata in distrugerea civilizatiei. Nu numai ca aceasta poveste submineaza increderea in institutiile sociale, dar provoaca puterea de cunoastere si perceptia, care se dovedesc a fi usor de distorsionat de catre naratiunile nestatornice. Poate cel mai amenintator, in ciuda distantei emotionale fata de personaje pe care viziunea satirica a lui Buñuel o ofera, este ca audienta in sine face obiectul atacului regizoral.

Povestea prezentata in film este usor de rezumat, desi motivatiile personajelor raman misterioase. Buñuel o descrie drept „povestea unui grup de prieteni care iau cina impreuna dupa ce au vazut o piesa de teatru, dar cand merg in sufragerie dupa cina, afla ca dintr-un motiv inexplicabil nu mai pot pleca“.  Din motive la fel de inexplicabile, dupa pregatirea cinei pentru oaspeti, toti, cu exceptia unuia dintre servitori, se simt obligati sa fuga din conac. Captivi in sufragerie, oaspetii incep curand sa intre in panica. Naratiunea ne plaseaza in pozitia oaspetilor, incurcati de motivul care ii impiedica sa plece, de cum ar putea scapa si de explicatia acestei situatii.

Woody Allen face o trimitere frumoasa la El ángel exterminador in recentul sau film Midnight in Paris (2011), in care personajul principal, Gril (Owen Wilson), calatoreste in timp in Parisul anilor `20  si ii sugereaza o poveste unui Buñuel tanar despre niste oaspeti care vin la cina si nu mai pot pleca. Buñuel intreaba: „Dar de ce nu pot pleca? Nu inteleg“. Dupa ce Gil pleaca, Buñuel inca mai mormaie pentru sine, „… Ce ii retine in camera?…“.

Nu fi egoist...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someoneShare on TumblrDigg thisShare on Reddit

Leave a comment

3 × 2 =