A Woman Under the Influence (1974)

Munca lui Bo Horwood a intrat in atentia publicului in anii ’70 dupa colaborarea pe care acesta a avut-o cu regizorul John Cassavetes. Harwood a inceput sa lucreze cu Cassavetes ca ajutor la editare pentru Husbands (1970) si la montaj de sunet pentru Minnie and Moskowitz (1971). In timpul filmarilor la A Woman Under the Influence (1974), Cassavetes si-a concediat inginerul de sunet si i-a oferit postul lui Harwood, care la acea vreme nu avea nicio experienta cu inregistrarea sunetului. Harwood a acceptat oferta, desi este creditat doar pe pozitie de compozitor pentru acest film.

Harwood a compus muzica pentru inca trei filme regizate de Cassavetes si a fost creditat ca sunetist pentru doua dintre ele. In timpul acestor proiecte, Harwood a scris mai multe melodii, unele in colaborare cu Cassavetes, din care doar cateva au fost folosite in cele din urma in filme, cum ar fi Morning Field of Frost and Magic, care poate fi auzita in scena auditiei din The Killing of a Chinese Bookie (1976). In timpul colaborarii sale cu Cassavetes, Harwood sustinea ca regizorul, recunoscut pentru impredictibilitatea sa, prefera sa foloseasca versiunea bruta a compozitiilor sale, mai degraba decat sa il lase pe Harwood sa le rafineze si sa le inregistreze cu o orchestra. Unele dintre aceste piese brute au fost inregistrate in biroul lui Cassavetes, cu pianul sau chitara, ca demo-uri care ajungeau in cele din urma in versiunea finala a filmului. Desi Harwood a fost uneori surprins si jenat de acest lucru, aceasta tehnica se potrivea cu senzatia de brut si neslefuit care a marcat cele mai multe aspecte ale filmelor lui Cassavetes.

Relatia dintre cei doi pare sa se fi incheiat amical. Intrebat de documentaristul Michael Ventura, in timpul productiei ultimului film al lui Cassavetes – Love Streams (1984), ce a invatat din colaborarea cu Cassavetes, Harwood a raspuns nostalgic:

„Am invatat multe prin John. Am facut multa editare pentru el. Editare de imagine, editare de sunet, editare de muzica, am compus coloane sonore si am invatat multe despre integritate… Cred ca stii la ce ma refer. Stii, peste treizeci de ani de acum, pot spune ca am mers pe acelasi drum cu Billy the Kid“.

Daca exista o calitate care separa filmele lui John Cassavetes de ale celorlalti, aceea e densitatea detaliului din naratiune. Filmele sale trebuie citite cu atentie, de la inceput pana la sfarsit. Nu exista pauze cu Cassavetes, nicio rupere de ritm; nu sunt impartite ca majoritatea filmelor.  Trebuie sa le intelegi de la un gest la altul, de la o suflare la alta. Foarte putini regizori din epoca sunetului au ales sa lucreze in acest fel, cel putin in domeniul fictiunii. Poate Carl Th. Dreyer, pe care Cassavetes il admira enorm. Si asta nu pentru a desconsidera alti cineasti care au abordari diferite fata de arta lor, care fie isi impart scenele in unitati clar articulate (Alfred Hitchcock, Robert Bresson), construiesc efecte tablou care duc actiunea intr-o atemporalitate stranie (Stanley Kubrick), izoleaza anumite evenimente vizuale sau comportamentale ca puncte focale ale unei anumite secvente (Jean Renoir) sau sapa in maduva timpului pentru a face un eveniment din durata in sine (Andy Warhol, Andrei Tarkovsky).

Nu fi egoist...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someoneShare on TumblrDigg thisShare on Reddit

Leave a comment

three − one =