Les Quatre Cents Coups (1959)

Les Quatre Cents Coups (1959) este un film semi-autobiografic ce reflectă evenimente din viata lui François Truffaut si a prietenului sau, stilul pus in practica aici cumuland istoria personala a lui Truffaut in ceea ce priveste filmul francez – in principal o scena imprumutata aproape in totalitate din Zéro de conduite (1933) a lui Jean Vigo. Filmul este dedicat celui care i-a devenit parinte spiritual, André Bazin, care a murit chiar la inceputul filmarilor la Les Quatre Cents Coups. Pe lângă faptul ca este un studiu de personaj, filmul este un exposé al nedreptatilor din tratamentul delincventilor juvenili din Franta acelor timpuri.

Les Quatre Cents Coups este, de asemenea, o elaborare a ceea ce regizorii Noului Val de film francez aveau sa numeasca camérastylo, un stil care ajuta regizorul sa se exprime la fel de personal precum penita unui romancier. Este unul dintre exemplele supreme de cinema la persoana intai singular. Prin relatarea povestii tanarului proscris Antoine Doinel, Truffaut se misca atat inainte, cat si inapoi in timp – reamintidu-si propria experienta pe masura ce faureste un limbaj cinematografic care va deveni tot mai sofisticat in anii ’60.

Ultimul cadru a fost pe buna dreptate celebrat in lumea filmului pentru ambiguitatea sa. Aceasta eliberare scurta, dar bantuitoare, din experientele cumplite care inunda filmul pune surogatul eului lui Truffaut in contact direct cu publicul sau – un act de intimitate pe care il va urmari de-a lungul intregii sale cariere. Zoom in-ul lui Truffaut spre un stop-cadru (cu atat mai surprinzator in 1959, inainte ca aceasta tehnica sa devina o rutina in reclamele de televiziune) ofera o imagine in oglinda a unui cadru anterior din sectia de politie. Cand Antoine este arestat pentru furtul unei masini de scris, el este amprentat si fotografiat pentru dosar. Aceast cadru este de fapt un stop-cadru care transmite modul definitiv si permanent in care el a fost prins.

Faptul ca Les Quatre Cents Coups este o inregistrare – chiar si un act de exorcism – a experientei personale este reprezentat pentru prima oara in scrierile lui Antoine, poeziile burlesti auto-justificative, de pe perete, in timp ce este pedepsit. La o scara mai mare, putem vedea acest film ca semnul poetic al lui Truffaut pe perete sau incercarea sa de a egaliza balanta; in ultima scena, marea spala urmele lui Antoine pe masura ce filmul se stinge – desi imaginea finala ramane de nesters.


Nu fi egoist...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someoneShare on TumblrDigg thisShare on Reddit

Leave a comment

14 − 5 =