Ikiru (1952)

Ikiru (1952), care inseamna „a trai“, este despre un birocrat imbatranit, Watanabe, care descopera ca este pe moarte din cauza unui cancer la stomac. Pe masura ce Watanabe se zbate sa isi inteleaga soarta, el poarta o lupta si cu ceea ce inseamna sa fie in viata. Filmul este un comentariu puternic asupra vietii si naturii umane. Akira Kurosawa spune povestea lui Watanabe din perspective multiple, iar privitorii vad care este perceptia oamenilor fata de acest batran linistit si fata de batalia lui.

Fumio Hayasaka, colaboratorul fervent al lui Kurosawa, a compus muzica si pentru Ikiru. Tema muzicala principala a filmului este despre contraste. Incepe cu o introducere unghiulara realizata de o orchestra completa, care apoi lasa locul unei melodii lirice si simple redata de vibrafon. Aceasta melodie simpla este un cantec popular japonez din 1915 numit „Gondola no Uta“ (cantecul gondolei). Cantecul este semnificativ, deoarece joaca un rol in naratiunea filmului.

In al doilea act al filmului, Watanabe va intalni un scriitor, care il indeamna sa exploreze lumea interlopa a orasului, in cautarea lui de a-si gasi sensul in viata. Cei doi merg in mai multe cluburi si baruri, iar intr-un club de dans un pianist canta la cererea clientilor. Watanabe, care este foarte beat, ii cere acestuia sa cante „Gondola no Uta“. Pianistul ii da curs cererii si pe masura ce tinerii umplu ringul de dans, Watanabe incepe brusc sa cante alturi de el. Vocea lui este tensionata si instabila, dar reuseste sa cante, amintindu-si toate versurile. Este un moment penibil pentru cei din bar, care se opresc din dans si se indeparteaza de Watanabe. Versurile acestui cantec vechi sunt despre natura trecatoare a vietii, dar interpretarea improvizata a lui Watanabe este departe de a fi o sursa de inspiratie pentru tinerii din club. Cantarea lui prezinta o privire infricosatoare in viitorul lor.

In tema muzicala principala, Kurosawa si Hayasaka prefigureaza acest moment puternic prin juxtapuneri dure. Melodia cantecului este interpretata intr-un mod delicat, cu clopote, vibrafoane, coarde moi si harpa, cu mult diferit de muzica unghiulara care introduce si in cele din urma intrerupe melodia. La finalul temei principale, totusi, cele doua idei diferite se aliniaza pentru un moment, cand se intoarce vibrafonul. Muzica se incheie apoi brusc, disparand ca un vis care odata ce te trezesti e dificil sa ti-l mai amintesti.


Nu fi egoist...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someoneShare on TumblrDigg thisShare on Reddit

Leave a comment

14 + fourteen =