Rashomon (1950)

Rashomon (1950) este primul film care i-a adus recunoastere internationala maestrului japonez Akira Kurosawa. Acesta spune povestea unui viol si a unei crime din patru perspective diferite. In film, cele patru perspective sunt prezentate ca flashback-uri, fiecare narat de personajul care isi aminteste incidentul. Filmul a fost revolutionar in ambiguitatea lui – publicul nu stie exact ce se intampla pentru ca amintirile celor patru personaje se contrazic reciproc. Publicul trebuie sa ia propriile decizii cu privire la cine crede ca este sincer.

Fumio Hayasaka a compus muzica pentru Rashomon. Hayasaka mai lucrase cu Kurosawa, doi ani mai devreme, la filmul Drunken Angel (1948), iar cei doi vor lucra la mai multe proiecte impreuna inainte de moartea tragica a compozitorului in 1955, la varsta de 41 de ani, de tuberculoza. In mare parte auto-didact, Hayasaka a fost un compozitor de inalta clasa a carui muzica a fost adesea un amestec interesant de sunete distincte japoneze combinate cu muzica orchestrala din Vest. Inainte de a lucra in industria filmului, el a avut un succes semnificativ cu compozitiile pentru concerte.

Coloanele sonore realizate de Hayasaka reflecta experienta sa cu muzica clasica si cer de obicei participarea unei orchestre complete. In acelasi timp, limbajul sau muzical foloseste adesea game si sunete din muzica traditionala japoneza, cum ar fi tonul intreg si gamele pentatonice, precum si referinte ocazionale la instrumente japoneze. Muzica pe care Hayasaka o foloseste pentru genericul Rashomon este un bun exemplu in acest sens. Muzica incepe cu acorduri disonante care imita Shō-ul, un instrument de suflat folosit in muzica traditionala japoneza. Acordurile disonante se estompeaza in fundal pe masura ce o melodie obsedanta ii ia locul, acompaniata de instrumente de suflat din lemn si corni.

Kurosawa a avut idei muzicale clare pentru Rashomon. In special, el i-a sugerat lui Hayasaka sa ia in considerare ceva de genul Bolero de Ravel pentru anumite scene. Bolero, o lucrare orchestrala celebra din 1928, compusa de francezul Maurice Ravel, este construita in jurul unui ritm simpliu si al unei melodii care se repeta incontinuu. Ritmul si melodia incep incet si apoi capata amploare de-a lungul piesei de aproximativ 17 minute. Amploarea este generata de modul in care Ravel incorporeaza cu pricepere o gama din ce in ce mai mare de instrumente si contramelodii in lucrare. Acumularea este atat de subtila si graduala incat ascultatorul nu realizeaza cand are loc transformarea. Kurosawa a considerat ca o idee muzicala similara ar functiona perfect pentru amintirea taietorului de lemne din Rashomon (interpretat de Takashi Shimura), iar Hayasaka i-a urmat sfatul. Asemenea Boleroului ravelian, scena incepe simplu, pe masura ce taietorul de lemne isi aminteste plimbarea prin padure. Privitorul vede taietorul de lemne care isi urmeaza cararile, in ceea ce pare o plimbare de rutina prin padure. Ritmurile repetate ale muzicii lui Hayasaka se potrivesc indeaproape cu pasii taietorului de lemne. Pe masura ce plimbarea progreseaza, muzica creste treptat in volum si complexitate, odata ce Hayasaka adauga mai multe instrumente texturii muzicale. Rezultatul este o crestere subtila a tensiunii, care este in continuare sporita de patru pauze scurte cand taietorul de lemne da peste o palarie, un pantof, o franghie, si in cele din urma descopera cadavrul.



Nu fi egoist...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someoneShare on TumblrDigg thisShare on Reddit

Leave a comment

five + one =