Fear and Loathing in Las Vegas (1998)

„Exista o multime de genuri muzicale in acest film. Directiile se schimba constant si putem folosi muzica pentru a spune publicului unde se gaseste. In multe cazuri, folosim piese care sunt evidente, este o muzica evidenta. Filmul in sine are nevoie de indicatoare de-a lungul traseului, iar muzica este o modalitate de a realiza acest lucru“, povestea regizorul Terry Gilliam intr-un interviu acordat revistei Dreams la inceputul lunii decembrie 1997, cand Fear and Loathing in Las Vegas – o adaptare a romanului omonim scris de Hunter S. Thompson – era in etapa de post-productie.

Coloana sonora a filmului a fost descrisa ca „un asalt audio de rock intens de la inceputul anilor `70, amestecat cu melodii de hoinareala de Vegas“. Muzica originala a fost compusa de Tomoyasu Hotei si Ray Cooper. Majoritatea melodiilor externe folosite pe coloana sonora sunt legate de perioada revolutiei sexuale din America anilor `60, cu cateva exceptii; una dintre acestea fiind versiunea formatiei Dead Kennedys a melodiei Viva Las Vegas (care se aude la sfarsitul genericului de final) si celelalte fiind Tammy a lui Debbie Reynolds si Magic Moments a lui Perry Como. Melodia celor de la Jefferson Airplane, Somebody to Love, se aude in timpul unui flashback, dar nu este inclusa pe coloana sonora a filmului. Melodia Jumping Jack Flash, a celor de la Rolling Stones se aude la incheierea filmului cand Thompson pleaca din Las Vegas.

Terry Gilliam nu a putut plati 300.000 de dolari (jumatate din bugetul alocat coloanei sonore) pentru drepturile de utilizare a melodiei Sympathy for the Devil, interpretata tot de Rolling Stones, care joaca un rol important in carte.

Nici versiunea celor de la Lennon Sisters, a melodiei My Favorite Things (din The Sound of Music), care canta la inceputul filmului, nu a fost inclusa pe coloana sonora.

Print Friendly, PDF & Email

Leave a comment