Politica de confidenţialitate
run lola run

Run Lola Run (1998)

Au nevoie de 100.000 de marci in 20 de minute sau Manni este ucis. Asa ca Manni goleste casele de marcat. Clientii si angajatii magazinului alimentar stau intinsi ascultator pe podea. Lola ii ameninta cu pistolul. „Beeil dich bevor die Bullen kommen!“ („Grabeste-te, inainte sa vina politia!“) Manni si Lola fug din magazin si o iau la stanga in josul strazii. Lola inca isi tine pistolul in mana dreapta. Manni tine punga rosie de plastic cu banii in stanga si pistolul in dreapta. Fug in acelasi ritm pe langa vitrine si pietoni ocazionali. Lola se uita inapoi peste umarul drept, Manni peste cel stang. O iau din noua la stanga pe alta strada care este mai apoi blocata de masini de politie. Se intorc, dar si mai multe masini de politie ajung in intersectia din spatele lor. Politistii ies din masini, isi scot armele, si tintesc. „Stehenbleiben!“ („Stop!“) Frustrat, Manni arunca cu putere punga in aer. Unul dintre politistii mai tineri isi ia ochii de pe tintele sale si urmareste in schimb traictoria pungii. Tensiunea sa nervoasa pare a fi cea care a declansat tragaciul. Pistolul fiind deja indreptat spre tinta, glontul o loveste pe Lola exact in piept, aruncand-o cativa pasi inapoi. Cade in genunchi si se prabuseste spre stanga ei. Manni amorteste, isi scapa arma, si face catiga pasi spre Lola. Intinsa pe spate, ea incepe sa aiba convulsii. Manni ingenuncheaza langa ea si o priveste in fata. Ea se uita cu indiferenta la el. Este aproape moarta. Ultimele sale ganduri incep sa reia o conversatie pe care ei au avut-o in trecut: „Manni? Liebst du mich?“ („Manni? Ma iubesti?“).

Cand protagonistii fug din magazin pare ca nimeni nu va fi grav ranit si ca perechea s-ar putea chiar sa scape. Intr-adevar, coloana sonora cu Dinah Washington cantand What a Difference a Day Made din filmul Run Lola Run (1998), regizat de Tom Tykwer, ofera zborului celor doi niste aripi suplimentare. Lirismul senin al melodiei, acompaniamentul limpede al coardelor si comentariul crispat al versurilor pe tema filmului – toate usureaza pasii Lolei si ai lui Manni. Sub efectul melodiei, Lola si Manni aluneca usor in slow motion.

Soarta sunetului pare a fi intonarea sunetului sortii. De sub picioarele Lolei si ale lui Manni nu se aude niciun ritm de pasi. Traficul normal al strazii, din jurul lor, nu poate fi nici el auzit. Dar cand perechea ajunge la capatul strazii, de sub suprafata melodiei What a Difference a Day Made, se apropie sunetul masinilor de politie, iar o fraza ondulata a coardelor coincide straniu cu sirenele acestora. Aparent nedomolita, melodia continua sa ii insoteasca pe Lola si Manni cand acestia se intorc inapoi in tacere. Suprimarea sunetelor strazii este eficienta in izolarea si pregatirea perechii pentru o schimbare brusca, dramatica a evenimentelor. De sub melodie, sunetele lumii inca mai au tentative de adiere pana cand imperativul „Stehenbleiben!“ strapunge scurt bula de liniste din jurul fugarilor. In timp ce propriile sunete raman distante, sunetele asociate cu disparitia lor patrund aproape fara efort. Totusi, What a Difference a Day Made pluteste in aceasta scena chiar si cand evadarea este blocata si Manni arunca punga rosie de plastic. Reasigurarea comportamentului calm al melodiei a fost inselatoare. In cele din urma, What Difference a Day Made serveste pentru a dubla impactul tacerii. Izbucnind dupa versul „din moment ce ai spus ca esti a mea“, explozia impuscaturii fatale se dovedeste suficient de puternica pentru a reduce chiar si muzica non-diegetica la o tacere neasteptata. Cu o expresivitate aproape la fel de puternica precum cea a sunetului glontului, incetarea brusca a muzicii freamata prin scena ca insusi sunetul intreruperii.

Distinctiile expresive dintre „tacere“ si „redus la tacere“ sunt scoase aici in relief. Exista, desigur, intreruperea melodiei ce rezoneaza violenta fizica a scenei. Dar este, de asemenea, util sa ne amintim aici despre relatia dintre muzica si viata. La suprafata, pare ca melodia este o analogie a vietii Lolei, si acea intrerupere brusca a What a Difference a Day Made este o metafora ce evoca natura bruscului ei sfarsitului. Si intr-adevar, sunt multe de spus despre forta „animatoare“ a muzicii, care inspira – „insufleteste“ – evadarea Lolei si a lui Manni. Cu respiratia taiata, ca sa spunem asa, fuga Lolei se incheie.

Print Friendly, PDF & Email
Citeşte şi
Wild at Heart (1990)