Husbands and Wives (1992)

Desi nu este inclus, de regula, in acelasi grup cu Interiors (1978), September (1987) si Another Woman (1988), Husbands and Wives (1992) este, cu toate acestea, o drama dulce-amaruie despre relatii disfunctionale si vieti sfasiate, inclinata mai mult spre seriozitate, decat spre comic. Din perspectiva muzicala, aceste filme l-au determinat pe Woody Allen sa isi adapteze abordarea muzicala uzuala. Dupa utilizarea „muzicii de origine functionala“ in September si a muzicii clasice in Another Woman, Allen se intoarce aici, in principiu, la metoda pe care a adoptat-o in timpul anilor `70, cand a facut Annie Hall (1977) si Interiors. Cu aceste filme, Allen era sub influenta lui Ingmar Bergman si experimanta ideea de a avea muzica pur diegetica. Husbands and Wives este fara indoiala cel mai sterp film din punct de vedere muzical pe care Woody Allen l-a regizat pana acum. De fapt, in acest caz, exista mai putina muzica decat in episodul de 41 de minute Oedipus Wrecks, parte a antologiei New York Stories (1989). Intreaga coloana sonora este formata din muzica preexistenta, care se aude fie sub forma de fundal al unor petreceri, fie interpretata la un concert.

Locul in care Allen se desparte de coloanele sonore la Annie Hall si Interiors este in timpul genericului de inceput si de final. Concludent este faptul ca el alege melodia lui Cole Porter, What is This Thing Called Love?, pentru a incadra filmul, melodie care ridica intrebarea centrala a filmului. In stilul caracteristic, Allen a selectat o anume inregistrare: „In Husbans and Wives folosesc What is This Thing Called Love?. O versiune foarte buna a melodiei. O versiune foarte, foarte veche, cu Bubber Miley, un mare cantaret la cornet care a cantat cu Duke Ellington si Jelly Roll Morton“.

In ciuda lipsei muzicii din Husbands and Wives, coloana sonora poate fi totusi vazuta ca un microcosmos al unei coloane sonore tipice pentru Woody Allen, compusa din jazz, muzica clasica si melodii ale unora dintre compozitorii preferati ai lui Allen, inclusiv Cole Porter, Jerome Kern si Irving Berlin.

Buton-share

Nu fi egoist...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someoneShare on TumblrDigg thisShare on Reddit

Leave a comment

five × four =