Muzica ultimei ispite a lui Isus

Coloana sonoră a filmului The Last Temptation of Christ, regizat de Martin Scorsese în1988, prezintă un melanj de diverse muzici etnice – dominat de cele din Africa de Nord, Orientul Mijlociu şi din zona asiatică – contopite într-un întreg de cântăreţul şi compozitorul Peter Gabriel. Reprezentarea Palestinei din perioada Noului Testament este la fel de bine închegată, caracteristică în ceea ce priveşte stilul regizoral al lui Scorsese, cu aluzie la anxietatea subiectivă a lui Isus. În acelaşi timp, filmul nu este mai puţin informat de corelaţia dintre perspectivele documentare şi cele expresioniste, un element definitoriu recurent în discursul auctorial al lui Scorsese. Prin urmare, sunt prezente nu doar elemente stilistice precum nararea la persoana întâi, ci şi slow motion, editarea non-clasică, mişcările de cameră nemotivate şi sunetul subiectiv.

După lansarea filmului, Peter Gabriel a scos un album intitulat Passion, bazat pe coloana sonoră a The Last Temptation of Christ. Partea principală a acestei coloane sonore este un program în sine, aducând la un loc muzicieni diverşi precum marele cântăreţ pachistanez gawwal Nusrat Fateh Ali Khan, griot-ul senegalez Youssou N`Dour şi contratenorul britanic Julian Wilkins, cu instrumentişti precum trompetistul John Hassel din SUA, L. Shankar din India la vioară electrică, percuţionistul brazilian Djalma Correa şi însuşi Peter Gabriel la sintetizator şi analizor. Trebuie subliniat că acest proiect a implicat un acord total din partea fiecărui participant şi că au fost plătiţi normal pentru contribuţia lor ca muzicieni de studio. Dezvoltarea capacităţilor analizoarelor electronice a crescut considerabil amplitudinea expresivă şi potenţialul comercial al acestui gen. Procedeul, care constă în împrumutarea unei bucaţi de muzică preînregistrată şi replicarea ei – aşa cum este sau reprocesată electronic – permite, evident, orice fel de manipulare.

În opinia criticului de film Stephen Holden, muzica de film bună variază de la utilizarea inteligentă a melodiilor pop până la „muzica simfonică modernă de acţiune“, de la „muzica electronică înfiorătoare folosită în filmele de groază contemporane şi până la elegantul pop-jazz al comediilor sofisticate“, şi include cu siguranţă coloane sonore precum cea realizată de Peter Gabriel pentru The Last Temptation of Christ, în care „motivele beligerante de muzică de film simfonică şi pop“ par să se fi îmbinat într-un stil hibrid, care nu este nici unul, nici altul, dar care, în mod semnificativ, „poartă caracteristicile ambelor“.

Muzica lui Peter Gabriel variază de la curenţii vagi de rock progresiv la percuţia electronică trance, la muzică populară autentică din Orientul Mijlociu şi Africa, la muzică ambientală şi apoi întregeşte cercul cu piese baroce în genul lui Bach, interpretate la claviatură. Această diversitate este esenţială caracterului albumului Passion. Pe cât de eclectică este muzica, pe atât pare mai unificată, fiind legată prin teme transcendentale largi. Percuţia şi elementele intens electronice sunt aduse în joc chiar de la început, cu un ritm bâzâit intens care serveşte ca bază pentru instrumentele electronice şi etnice şi o temă exotică la vioară (cântată de Shankar însuşi). Cea mai mare parte a muzicii cu încărcătură electronică, contemporană, îşi are rădăcinile în muzica din zona Mării Mediterane şi în reţeaua de regiuni legată de ea – cu multe teme preluate direct din melodiile populare din veacurile trecute. Spre mijlocul albumului, muzica pierde o parte din experimentarea de la început şi se preocupă în principal de muzica regională autentică (pentru a obţine acea aromă biblică, desigur) şi de aromele „de inspiraţie“ New Age. Apoi, albumul devine din nou ciudat pentru o vreme, făcând pauze ocazionale pentru a scălda ascultătorul în texturi calde pseudo-baroce. Albumul se încheie cam în acelaşi fel în care începe, dar cu o atmosferă răsunătoare, profund pozitivă.

Passion este în mod clar încercarea lui Peter Gabriel de a crea un mesaj spiritual unificat prin atragerea mai multor influenţe internaţionale şi unificarea lor sub un singur stindard religios. Într-un sens, el a creat un simbol foarte real al unui spirit uman holistic şi unificat, unul al unităţii şi diversităţii.

Nu fi egoist...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someoneShare on TumblrDigg thisShare on Reddit

Leave a comment

5 × 5 =