Politica de confidenţialitate
To the Wonder

Spre miracolul muzicii clasice

Pentru cele mai recente dovezi cu privire la dragostea pentru muzica clasică a regizorului american Terrence Malick nu căutați mai departe de ultimul său film, To the Wonder (2012). Această meditație poetică asupra iubirii, credinței și a traseului fizic, emoțional și spiritual al vieții, croșetează un mozaic de fragmente sentimentale, variind de la Harold in Italia a lui Hector Berlioz, la Preludiul la opera Parsifal de Wagner, la Fratres pentru opt violoncele de Arvo Pärt și până la Creațiunea lui Joseph Haydn. Playlistul său enigmatic – care operează în flux și reflux, dezvoltându-se și retrăgându-se asemenea mării prezentate în peisajele marine ale filmului – reflectă emoțiile personajelor și, uneori, dă un sentiment atât de necesar de profunzime imaginilor vizuale spectaculoase ale lui Malick.

Idilia începe în Franța. Călătorind de la Mont Saint Michelle (cunoscut ca „Minunea Lumii Occidentale“, la care face referire titlul) până în sud-vestul rural american, această poveste de dragoste se desfășoară între un inspector de mediu american, interpretat de Ben Affleck, și o femeie de origini slave (jucată de Olga Kurylenko) care pleacă alături de fiica sa de zece ani să locuiască cu el în America. „Iubirea ne face ca unul“, șoptește ea, totuși agonia și extazul apar în momentul în care le este testată fidelitatea. O bătălie similară cu credința este experimentată și de către un preot catolic dedicat (Javier Bardem), către care se întoarce mama și care își pune la îndoială vocația.  Pentru mare parte din film, coloana sonoră a lui Malick se află pe teritoriul impresionist familiar al filmului său anterior Tree of Life (2011) – cadre cu puncte de lumină solară printre ramuri de copaci din suburbia americană acompaniate de liniștea duioasă a brizei, un dangăt de clopot și lătratul îndepărtat al câinilor – pe măsură ce suntem atrași în viețile interioare ale personajelor sale. Dar unde narațiunea structurată, deși vastă, a permis muzicii de film să înflorească, cu poemele simfonice Má Vlast ale compozitorului ceh Bedřich Smetana oglindind memorabil traseul ca de râu al vieții, spre Minune, muzica devine complet măturată în acest amestec. Melanjul muzicii, de la Respighi la Tchaikovsky, cu o partitură originală compusă de Hanan Townshend, este ambițios și se așează împreună remarcabil.

Cinci editori de imagine au fost implicați în To the Wonder, la fel ca și în cazul Tree of Life, dar procesul de montaj a fost puțin diferit de această dată. Dacă la Tree of Life, diferiți editori veneau în momente diferite pentru a monta filmul, de data aceasta editorii au lucrat în cea mai mare parte simultan, la diferite elemente – o persoană, spre exemplu, s-a concentrat pe cantitatea enormă de film în stil documentar cu Javier Bardem, în timp ce altul se concentra pe voice-over.

Pentru toate inserturile de voice-over, Malick s-a așezat din timp în fața filmărilor și a scris narațiunea inspirat de imagini – o mare parte din ea detaliind gândurile personajelor, uneori lucrând drept contrapunct la ceea ce se întâmplă pe ecran. Totuși, odată ce voice-over-ul era introdus, acesta inspira noi modificări de montaj, care apoi rezulta în noi modificări ale narațiunii. „Îmi primeam paginile de voice-over oriunde eram – Franța, Ucraina, Marea Britanie, America“, spune Kurylenko. „Mă sunau și îmi spuneau că au rezervat un studio într-o anumită dată și trebuia să merg acolo pentru a înregistra 30 de pagini de voice-over. Câteva săptămâni mai târziu, primeam un alt telefon, și trebuia să citesc alte 30 de pagini. Am citit, probabil, circa 400 de pagini de voice-over“, râde ea. (Desigur, majoritatea acestor înregistrări nu au fost folosite. Într-adevăr, To the Wonder este probabil filmul lui Malick cu cel mai puțin voice-over.)

Muzica a fost constant în fluxul de producție. O cantitate uriașă de muzică fusese deja încărcată în sistemul de editare din postproducția la Tree of Life și din prima zi, editorii au experimentat cu diferite bucăți muzicale, montând imagini pe o anumită piesă, apoi înlocuind-o cu alta pentru a vedea cum ar curge o scenă. Compozitorul Hanan Townshend asculta apoi piesele clasice de pe coloana sonoră și fraza o melodie sau o temă pentru compoziția originală. A fost un proces în continuă schimbare, aproape simbiotic, de încercare și eroare – un mod unic de realizare a unui film care a caracterizat întreaga producție a To the Wonder.

http://youtu.be/-WElMPNjE6g

Print Friendly, PDF & Email