Muzica vietii lipsite de sens a lui Terry Gilliam

La mai bine de 30 de ani de la rolul său din The Meaning of Life al grupului Monty Python, cineastul Terry Gilliam explorează încă odată semnificația existenței în noua sa dramă SF, The Zero Theorem (2013), filmată în București.

Versiunea lounge a melodiei Creep, interpretată de cântăreața Karen Souza, este una dintre temele muzicale ale filmului, dar Terry Gilliam a declarat că nu a auzit de melodie decât după ce i-a redat-o unul dintre sunetiștii filmului. „Nu știam de varianta interpretată de Radiohead a acestei melodii. Habar n-aveam că ei au avut ceva de a face cu ea“, a declarat Gilliam pentru revista NME.

The Zero Theorem îl are ca protagonist pe Christoph Waltz în rolul unui geniu al computerelor, care încearcă să dezvolte un program pentru a dovedi că viața este lipsită de sens, înainte de a se îndrăgosti de dama de companie Bainsley (Melanie Thierry). Melodia Creep este folosită și ca intro pe siteul porno al lui Bainsley. „N-am ascultat versurile Creep până ce filmul era la editare“, spune Gilliam, care s-a reunit luna aceasta cu ceilalți membri supraviețuitori ai Monty Python pentru zece concerte pe Arena O2 din Londra. „Dintr-o dată, a fost ca și cum piesa ar fi fost scrisă pentru film, pentru că versurile erau perfecte. Uite așa se întâmplă magia cinematografică, când toate elementele la care lucrezi se potrivesc brusc împreună. Versiunea lui Karen este atât de plăcută în felul în care curge, încât am vrut varianta ei, nu originalul.“

În ceea ce privește ideea de bază a filmului, Gilliam însuși crede că viața este lipsită de sens. „Cred că am termina filmul mai pesimist decât eram când l-am început. Viața nu are sens. Pur și simplu este. Sunt atomi și molecule, care se dublează și se triplează. Asta e tot. Dai sens vieții prin ceea ce alegi să faci și prin ceea ce crezi“, spune regizorul. Gilliam a negat comentariile cum că The Zero Theorem a fost gândit să completeze o trilogie alături de Brazil (1985) și Twelve Monkeys (1995), dar recunoaște că sunt similarități. „Cineva a spus că este o trilogie. Nu spun că nu este adevărat. În The Zero Theorem există elemente din toate filmele mele sau cel puțin la asta m-am gândit când am citit scenariul.“ Întrebat dacă smartphone-urile cu camere video au democratizat cinematografia, Gilliam răspunde: „Oricine poate face un film prost. Asta-i o libertate mare. Dar câte persoane pot face un film bun? Mă bucur că oamenii pot face asta, dar dacă aș fi nativ american mi-aș face griji. De fiecare dată când faci o poză, o mică parte din suflet îți este îndepărtată, iar acum suntem oameni lipsiți de suflet, după ce ne-am făcut selfie-uri atâta timp.“

Coloana sonoră a filmului folosește compoziții originale scrise de George Fenton. Compozitorul britanic a aranjat muzica pentru mai bine de 70 de filme în decursul a 40 de ani, inclusiv The Fisher King pentru Terry Gilliam în 1991. El și-a dezvoltat colaborări de lungă durată cu o serie de regizori britanci, inclusiv cu Richard Attenborough, Stephen Frears și Ken Loach.

Terry Gilliam a descris coloana sonoră ca fiind extraordinară: „Fără îndoială, fără nicio ezitare, nu există niciun alt compozitor care să fi putut face acest lucru atât de bine. Muzica lui nu atrage atenția asupra ei. Doar plutește acolo, dezmierdând personajele și ritmul scenelor.“

George Fenton spune că, inerentă în titlu, există o enigmă nerezolvată, iar încercările protagonistului de a o sparge sunt făcute în fața unui ecran de computer.

Așa că m-am gândit că, indiferent de constrângerile bugetului – care, de fapt, sunt extrem de deranjante – m-am gândit că mare parte din coloana sonoră ar trebui făcută într-un fel electronic. Nu înseamnă neapărat că ar trebui să fie mecanică, dar ar trebui să aibă electronice în ea. De asemenea, filmul are o calitate amplă, aproape iconoclastă; atitudinea sa față de imagini pare a fi ușor brechtiană. M-am întrebat dacă ar trebui să aibă o formaţie specifică teatrului – o muzică unghiulară de genul celei a lui Kurt Weill. Deci, am avut aceste gânduri care mi se învârteau în cap şi apoi am compus câteva fragmente din diferite părţi ale filmului. De regulă, încep cu o scenă care este centrală şi lucrez în jurul său. Dar aici nu am făcut aşa. Am încercat să găsesc tipul de sunete şi ritmuri care s-ar înregistra pe faţa lui Qohen (Christoph Waltz). Ce l-ar face victimă, ce ar face lumea copleşitoare, ce i-ar face sarcina frustrantă, ce i-aş putea face personajului său, cu muzica, nu ca să îl construiesc, dar să contribui la diferitele sale necazuri? Cum ar trebui să reprezint fata când intră în scenă, cum l-aş reprezenta pe băiat, dar pe Management? Apoi, în mijlocul acestei situaţii, ne uitam la prima bobină de film şi Terry m-a întrebat, «Ce vom face cu scena petrecerii?» I-am spus că nu ştiu. Aveau nişte muzică temporară: aveau de fapt nişte melodii, destul de rock, şi mi-am spus că acesta ar putea fi începutul. De fapt, am început să compun trei piese, piese de dans pentru petrecere. Piese de dans uşor trăznite, nebuneşti. Am constatat că, atunci când le-am compus, şi când am tăiat partea audio pentru a le face piese dance adecvate, am realizat că am putea folosi pisele pe coloana sonoră a acestei scene. Fiecare coloană sonoră este diferită, desigur, dar toate apar în acest fel. Pur şi simplu aştepţi momentul sau chestia care va spune: vei începe de aici.George Fenton

Terry Gilliam a mai subliniat un beneficiu al folosirii muzicii electronice, adăugând faptul că „George a compus o muzică romantică minunată pentru începutul scenei cu plaja pe care eu am considerat-o perfectă, dar când am ajuns la postsincronizare am constatat că scena cerea ceva diferit. În mod normal, cu o orchestră reală, acest aspect ar fi fost imposibil de modificat în timp util, dar George a spus, «Las-o pe mine», şi s-a întors a doua zi dimineaţa cu o piesă de chitară hawaiană extre de strălucitoare, proaspăt compusă. Restricţiile lucrului cu muzica electronică ne-a oferit libertatea de a rezolva o problemă peste noapte.“

Bibliografie

Phil Stubbs, The Truth of the Picture – Scoring The Zero Theorem, Dreams, mai 2013; Internet: disponibil aici;

Nu fi egoist...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someoneShare on TumblrDigg thisShare on Reddit

Leave a comment

twelve + twenty =