Acorduri pariziene si arta culinara

Pentru Ratatouille (2007), al şaptelea film Disney/Pixar câştigător al unui premiu Oscar, producătorii l-au ales pe compozitorul Michel Giacchino, care a creat în 2004 o coloană sonoră în stil James Bond pentru The Incredibles. Astfel, Giacchino a devenit noua voce muzicală pentru filmele Pixar, iar cu Ratatouille el a obţinut prima sa nominalizare la Oscar.

Filmul se concentrează asupra unui restaurant parizian numit „La Gusteau“, care se zbate să supravieţuiască după moartea bucătarului-şef şi proprietarului Auguste Gusteau. Personalul de la bucătărie, acum coordonat de sub-şeful lui Gusteau, Skinner (voce de Ian Holm), îi include pe Colette (voce de Janeane Garofalo) şi pe tânărul băiat de serviciu Linguini (voce de Lou Romano), care nu are aptitudini culinare, în ciuda faptului că este fiul lui Gusteau. Lucrurile se schimbă când Linguini îl întâlneşte pe Remy (voce de Patton Oswalt), un tânăr şobolan care visează să devină bucătar celebru.

Într-o zi, Linguini îl vede pe Remy condimentând o oală de supă; îl loc să-l alunge pe Remy, Linguini îl asunde sub pălăria sa înaltă de bucătărie. Când Remy, care are un simţ al mirosului foarte bine dezvoltat, îi dă sfaturi lui Linguini trăgându-l de păr în diferite direcţii, Linguini devine bucătar-şef; creaţiile culinare ale lui Remy devin subiectul de discuţie al Parisului şi atrag atenţia faimosului critic culinar Anton Ego (voce de Peter O’Toole).

Acordeonul are un loc central în muzica lui Giacchino, oferind o aromă pariziană. Alte instrumente care se pot auzi pe coloana sonoră sunt pianul, celesta, xilofonul, saxofonul, mandolina şi muzicuţa, plus o secţiune ritmată ce se aude în titlurile cu timp neaccentuat ale muzicii. Muzica lui Giacchino mai include şi o temă vioaie pentru acordeon, alături de chitare, coarde şi instrumente ritmate, care este auzită pentru prima dată când Remy începe să-l înveţe pe Linguini regulile de bază ale gătitului. Într-un colaj alert de scene, Linguini, care este legat la ochi, varsă o grămadă de alimente şi vin în timp ce exersează. Muzica subliniază ingenios atât momentele de umor, cât şi pe cele de euforie, când Linguini devine un exemplu viu al teoriei lui Gusteau cum că oricine poate învăţa să gătească.

O altă temă importantă este introdusă când Skinner îi comandă lui Linguini să pregătească o farfurie specială, care nu este în meniu. Când numărul comenzilor pentru acest fel de mâncare din afara meniului se înmulţesc, muzica răspunde cu o temă veselă pentru acordeon, pe un fond propulsat ritmic.

O piesă ritmată de jazz se aude când Remy este descoperit de tovarăşii lui şobolani şi se lasă cu petrecere, în care cinci şobolani cântă la instrumente făcute din lucruri precum o agrafă, o solniţă şi un creion. Tema atrăgătoare a lui Giacchino reprezintă o utilizare inteligentă a compoziţiei originale pe post de muzică diegetică, iar partitura sa a ajutat filmul să câştige Oscarul pentru cel mai bun film de animaţie.

Bibliografie

Laurence E. MacDonald, The Invisible Art of Film Music: A Comprehensive History, second edition, Scarecrow Press, Maryland, 2013;

Nu fi egoist...Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterPin on PinterestShare on LinkedInEmail this to someoneShare on TumblrDigg thisShare on Reddit

Leave a comment

nineteen − 5 =