Înfăţişându-l pe Wladyslaw Szpilman ca pe un om care a cântat muzică înainte, în timpul şi după război, regizorul polonez Roman Polanski ia parte la o dezbatere în care se pune în discuţie, pentru a-l parafraza pe muzicologul german Theodor Adorno, dreptul moral al unei persoane de a mai interpreta muzică „după Auschwitz“. Interpretarea lui Szpilman a concertului pentru pian compus de Frederic Chopin, la sfârşitul filmului The Pianist (2002), care în realitate a început să fie difuzată la radioul […]...
