Despre capodopera lui Stanley Kubrick, 2001: A Space Odyssey (1968), s-au scris rafturi intregi de carti, motiv pentru care nu imi propun altceva decat sa va prezint niste informatii pe care poate nu le cunosteati despre cele doua piese clasice pe care vi le recomand astazi.
Alinierea soarelui cu luna din secventa de inceput a filmului este un simbol al Zoroastrismului, o religie antica persana care a precedat Budismul si Crestinismul si care isi are bazele in invataturile profetului Zoroastru (cunoscut si ca Zarathustra). Acest aliniament simbolizeaza batalia eterna dintre lumina si intuneric. Drept urmare, faimoasa tema muzicala de la inceputul 2001: A Space Odyssey este din poemul simfonic compus de Richard Strauss, Thus Spake Zarathustra (Asa grait-a Zarathustra), care se bazeaza pe cartea cu acelasi nume scrisa de filosoful german Friedrich Nietzsche si care contine faimosul dicton „Dumnezeu a murit“. Cine ii cunoaste opera cinematografica a lui Kubrick isi poate da cu usurinta seama ca aceasta alaturare nu este accidentala. Chiar daca in creditele de final ale fimlului nu este listat dirijorul orchestrei pentru Thus Spake Zarathustra, acesta este Herbert von Karajan, care la momentul realizarii filmului era dirijor la filarmonica din Viena.
Valsul lui Johann Strauß, Dunarea Albastra, folosit in secventa statiei spatiale nu a fost prima alegere a regizorului. Stanley Kubrick a folosit pentru aceasta secventa scherzo-ul lui Felix Mendelssohn-Bartholdy din Visul unei Nopti de Vara. Un prieten de-al lui Kubrick i-a sugerat valsul lui Strauß in timpul editarii filmului si acesta a reeditat secventa cu noua bucata muzicala.
Chiar daca 2001: A Space Odyssey are doua ore si jumatate, Kubrick a filmat de 200 de ori peste lungimea finala a filmului. Un alt aspect interesant este ca in primele 25 de minute ale filmului nu exista nici urma de dialog, la fel si in ultimele 23 de minute (excluzand creditele de final). Cu aceste doua sectiuni si altele cateva mai scurte, intregul film are in jur de 88 de minute fara dialog. Si totusi spune atat de multe.
