La trecerea in secolul XXI, Wong Kar-wai era cel mai interesant regizor din lume, iar In the Mood for Love, aparut in anul 2000, este cel mai important film din cariera sa. La fel ca si alti regizori din Hong Kong, din generatia sa, Wong coloreaza tot ceea ce Vestul considera ca fiind cliseu cu mister si fervoare. In toate filmele lui WKW, dragostea reprezinta punctul dominant al conflictului. Filmarea In the Mood for Love a durat circa 15 luni, WKW inca filma finalul cu o saptamana inainte de debutul sau la festivalul de la Cannes. Rezultatul este un film de numai o ora si jumatate, dar pentru realizarea caruia s-a folosit pelicula cat pentru doua filme de trei ore. Nu intamplator urmatorul sau film 2046 (numarul camerei de hotel in care sta Chow – personajul principal masculin din In the Mood for Love) vine ca o continuare si foloseste in mare parte aceeasi distributie.
Am urmarit toate cele zece lungmetraje ale lui WKW, plus scurtmetrajele sale, si la fiecare vizionare ma simt invaluit de muzica si culoare. Tema principala folosita in coloana sonora – Yumeji, imprumutata din filmul omonim al lui Seijun Suzuki, este una dintre cele romantice piese din cate am ascultat vreodata. Compozitorul japonez Shigeru Umebayashi a dirijat aproape toate coloanele sonore din filmele lui WKW, si nu este vre-unul dintre ele de care sa nu ma fi indragostit. Am ales sa prezint melodia Yumeji impreuna cu secventa celebra a taiteilor, cum este ea cunoscuta printre cinefili. Melanjul dintre senzualitatea melodiei, deplasarea celor doi indragostiti (inca necunoscuti) in „slow motion“ si travellingul de pe un zid pe altul al gangului sunt doar o mostra a virtuozitatii lui WKW, dupa mine regizorul care a prins cel mai bine dragostea imposibila pe plicula.
