Filmul lui Francis Ford Coppola, The Cotton Club (1984), descrie cea mai faimoasa perioada din istoria Statelor Unite, care a dat nastere la sute de filme despre gangsteri, prohibitie si jazz (din punctul meu de vedere este si perioada in care s-au cladit cele mai importante caractere din tanara cultura americana). Recunoscut deja pentru apetenta sa fata de filmele de gen (vezi seria Nasul – din care aparusera deja primele doua parti inainte de lansarea The Cotton Club) , Coppola concentreaza actiunea filmului sau pe celebrul club de jazz din cartierul newyorkez Harlem, Cotton Club. Trompetistul Dixie Dwyer (Richard Gere) se alatura mafiei pentru a avansa in cariera, dar se indragosteste de iubita unuia dintre gangsteri. De ajuns cat sa inceapa un sir de aventuri presarate cu jazz. (Richard Gere si-a interpretat singur solourile de trompeta din film).
Istoria Cotton Club este puternic legata de cea a pianistului Duke Ellington, nu degeaba mare parte a coloanei sonore a filmului lui Coppola este bazata pe muzica lui. Ellington si-a atras recunoasterea nationala prin aparitiile, alaturi de orchestra sa, la Cotton Club din 1927 pana in 1931 si, ulterior, dupa mutarea clubului din 1937. Compozitorul si dirijorul de muzica de film John Barry a castigat cu ajutorul coloanei sonore din The Cotton Club un premiu Grammy pentru cea mai buna interpretare instrumentala de jazz. The Mooche, melodia pe care v-o prezint astazi, este tema principala a acestei coloane sonore si este compusa de Duke Ellington si Irving Mills.
