Comedia neagra fantastica a lui Terry Gilliam, Brazil (1985), se concetreaza pe Sam Lowry, un barbat care incearca sa gaseasca o femeie care ii apare obsedant in vise. Actiunea filmului este amplasata intr-o lume distopica in care exista o supra-dependenta de masini prost intretinute (si destul de capricioase). Guvernul totalitar si birocratic din Brazil este o reminescenta a guvernului descris de George Orwell in 1984, cu exceptia faptului ca are o calitate de prost gust, de bufon, si ii lipseste figura unui Big Brother. Criticul Jack Mathews descrie fimul drept o „satira a lumii industriale birocratice si disfunctionale care l-a scos din minti pe Gilliam toata viata lui“.
Melodia din 1939 a lui Ary Barroso, Aquarela do Brasil (Acurela de Brazilia, des numita simplu Brazilia), intr-o versiune interpretata de Geoff Muldaur este laitmotivul acestui film, chiar daca mai apare si alta muzica de fundal. Michael Kamen, care a realizat coloana sonora, a inregistrat initial Brazil cu vocea lui Kate Bush, insa aceasta inregistrare nu a fost inclusa in film. Totusi, a fost inclusa in albumele lansate ulterior cu coloana sonora.
Distribuirea filmului in SUA a fost realizata de Universal. Directorii companiei nu au fost multumiti de finalul filmului, motiv pentru care presedintele Universal, Sid Sheinberg, a insistat sa se faca o reeditare dramatica a filmului pentru a-i da un final fericit, decizie pe care Gilliam a respins-o categoric. La fel ca in cazul filmului Blade Runner, realizat cu trei ani mai devreme, studioul a creata o versiune a Brazil cu un final mai atragator pentru consumatori. Din cauza ca filmul a intarziat la distributie, Gilliam a cumparat o pagina de reclama in revista Variety in care il presa pe Sheinberg sa dea drumul filmului in versiunea originala. Intr-un final, dupa ce Gilliam a rulat filmul in prezentari private (fara aprobarea producatorilor), Brazil a primit premiul de cel mai bun film din partea Asociatiei Criticilor de Film din Los Angeles, ceea ce a obligat Universal sa elibereze o versiune de 132 de minute supervizata de Gilliam, in 1985.