La scurt timp dupa premiera de la Cannes in 1995 si mai ales dupa ce a primit Palme d’Or-ul, Underground s-a confruntat cu critici agresive din partea liniilor politice europene, cum era si normal pentru un film cu puternice trimiteri politice venit dintr-o tara dezbinata de conflicte. Criticii au vazut personajele Marko si Blacky drept „idealizarea lui Emir Kusturica a sarbilor prinsi in acte disperate de istorie, in timp ce personajele care infatisau lasii in film erau croatii si bosniacii, care au ales tradarea si colaborationismul“. Alti critici au pretins ca filmul propaga o imagine pro-sarba a conflictului iugoslav (inclusiv animozitatile din cel de-al Doilea Razboi Mondial) sau au sugerat ca grupurile etnice balcanice au fost caracterizate de Kusturica prea caustic. Emir Kusturica a amenintat ca nu va mai face niciun film cand criticii sarbi au denuntat lucrarea sa drept propaganda de promovare a unei Iugoslavii unite.
Mare parte din coloana sonara a acestui film extrem de colorat este realizata de Goran Bregović. Bregović a scos Balcaniul in lume, prezentind acest spatiu altfel decat un fief al maniacilor razboiului. Nascut la Sarajevo, din tata croat si mama sarboaica, a invatat de mic sa faca prin muzica un exercitiu de iubire interetnica. Kalasnjikov-ul sau reda perfect spiritul balcanic.
