Cand intunecatul Andrei Rublev (1966) a lui Andrei Tarkovsky a aparut pentru prima oara pe scena internationala, la sfaristul anilor `60, a fost o anomalie – un teatru pre-sovietic al cruzimii acuzat de misticism slav rebel. Astazi, al doilea film regizat de Tarkovsky pare sa profeteasca furtuni iminente.
Andrei Rublev este fixat pe fundalul Rusiei de secol 15. Desi filmul se bazeaza doar vag pe viata lui Andrei Rublev, el urmareste sa descrie un portret realist al Rusiei medievale. Tarkovsky a incercat sa creeze un film care prezinta artistul ca pe „o figura a lumii istorice“ si „crestinismul ca pe o axioma a identitatii istorice a Rusiei“ in timpul unei perioade turbulente care a culminat cu taratul rusesc.
Filmul este despre esenta artei si importanta credintei si prezinta un artist care incearca sa gaseasca un raspuns adecvat la tragediile timpurilor lui. Este si despre libertatea artistica si posibilitatea si necesitatea de a face arta pentru, si in fata, unei autoritati represive si a ipocriziei sale, tehnologie si empirism, prin care cunoasterea este dobandita prin propriile forte fara a se baza pe autoritate si pe rolul individului, a comunitatii si pe guvern in realizarea atat a artei spirituale, cat si a artei poetice.
Din cauza temelor religioase si a ambiguitatii politice, filmul nu a fost lansat pe piata locala, unde Uniunea Sovietica se prezenta oficial ca atee si autoritara, ani buni dupa finalizarea lui, cu exceptia unei singure proiectii la Moscova. O versiune a filmului a fost proiectata la Festivalul de Film de la Cannes in 1969, unde a castigat premiul FIPRESCI. In 1971, o versiune cenzurata a filmului a fost lansata in Uniunea Sovietica. Filmul a fost reeditat din motive comerciale in momentul lansarii sale in SUA, in 1973. Drept urmare, exista mai multe variante ale acestui film.