Politica de confidenţialitate
Easy Rider

Easy Rider (1969)

Ca o marca inregistrata a miscarii de contracultura si un moment de referinta al unei generatii ce a impresionat prin imaginatia sa, Easy Rider (1969) exploreaza societatea americana de la sfarsitul anilor ’60 tratand ascensiunea si decaderea miscarii hippie precum si consumul de droguri. Easy Rider a devenit faimos pentru faptul ca in film s-au folosit droguri adevarate pe post de marijuana sau alte substante. Criticul italian Franco La Polla il descrie ca fiind „un film emblematic, un road-movie in care unul sau mai multe personaje alienate, din indiferent ce ratiuni, se hotarasc sa-si aleaga propriul lor mod de viata, ce contrasteaza, mai mult sau mai putin evident, cu cel impus de societate“.

Easy Rider a fost filmat in totalitate in afara canalelor de studio, pentru circa 350.000 de dolari, si a fost scris de Dennis Hopper si Peter Fonda si de romancierul si scenaristul Terry Southern (Dr. Strangelove, Candy), toti fatete reprezentative ale contraculturii – un termen care subliniaza mai multe generatii si care acopera asa-numitii Beats, sau beatnici, din anii `50 si `60 si hippie de la sfarsitul anilor `60 si inceputul anilor `70. Acestia au fost uniti prin imbratisarea unui stil de viata boem si de nemultumirea fata de America postbelica. Fonda a venit cu germenii unei idei pentru un western modern legat de aceasta sensibilitate si i-a luat pe Hopper si Southern colaboratori. Southern, care a calatorit in cercuri de artisti hipsteri inca de la sfarsitul anilor `40, a fost cel mai motivat estetic din acest trio si a inceput sa lucreze la scenariu in 1967. In ciuda revizuirii ulterioare si a improvizatiilor – si a incercarilor lui Hopper de a-i diminua rolul – influenta lui Southern asupra formei finale a filmului este resimtita puternic. In pofida zborurilor vizuale fanteziste, Easy Rider este o lucrare poetica, marcata de un amestec de umor taios si sensibilitate, caracteristic lui Southern.

Coloana sonora revolutionara a filmului aduce in prim plan formatii ca The Band, The Jimi Hendrix Experience si Steppenwolf. Editorul Donn Cambern a folosit diferite melodii din colectia sa de discuri pentru a face mai interesante orele de vizionare ale secventelor cu motociclete in timpul editarii. Mare parte din muzica lui Cambern a fost folosita, cu costuri de licentiere de un milion de dolari, mult peste bugetul filmului. Cand membrii formatiei Crosby, Stills & Nash (CSN) au vazut versiunea bruta a filmului, l-au asigurat pe Hopper ca nu au ce sa faca mai mult decat facuse el deja.

Bob Dylan a fost solicitat sa contribuie cu muzica, dar a fost reticent in a folosi propria sa inregistrare a melodiei Alright, Ma (I’m Only Bleeding), in schimb a fost folosita o versiune realizata de solistul trupei Byrds, Roger McGuinn. De asemenea, in loc sa scrie un cantec cu totul nou pentru film, Dylan a scris doar primul vers din Ballad of Easy Rider si le-a spus producatorilor: „Da-i asta lui McGuinn, va sti ce sa faca cu el“. McGuinn a completat cantecul si l-a interpretat pentru film.

http://youtu.be/DNjzzDNIJWw

Print Friendly, PDF & Email