Cand François Truffaut era inca un tanar critic de film de numai 23 de ani, in 1955, a citit un prim roman de-al scriitorului de 74 de ani Henri-Pierre Roché. „Cartea ma coplesit“, isi aminteste el, „si am scris: Daca voi reusi vreodata sa fac filme, voi face Jules et Jim“. Sase ani mai tarziu, dupa ce a recitit si a memorat partial romanul lui Roché, si-a tinut promisiunea. Publicul anilor `60 nu doar ca a vazut filmul sau dar a vrut sa il traiasca.
Unul dintre produsele fundamentale ale Noului Val de film francez, Jules et Jim este o enciclopedie inventiva a limbajului cinematografic, care incorporeaza imagini de reportaj, instantanee fotografice, cadre suspendate, secvente panoramate, cresteri treptate ale imaginii, decupaje de imagine, camere dolly si narare din off. Directorul de imagine cu care a lucrat Truffaut a fost Raoul Coutard, un colaborator frecvent al lui Jean-Luc Godard, care s-a folosit de cele mai recente camere de filmat, mult mai usoare, pentru a crea un stil extrem de fluid. Spre exemplu, unele scene postbelice au fost filmate cu camere montate pe biciclete.
Coloana sonora evocatoare este semnata de Georges Delerue. Unul dintre cantece, Le Tourbillon (vijelia), de Bassiak, care insumeaza turbulentele din viata celor trei personaje principale, a devenit un hit popular. Coloana sonora realizata de Delerue a fost numita una dintre cele mai bune zece coloane sonore de catre revista americana Time in lista sa cu cele mai bune 100 de filme ale tuturor timpurilor.
Jeanne Moreau intruchipeaza stilul de actrita specific Nouvelle Vague. Criticul Ginette Vincindeau a definit acest stil „frumos, dar intr-un mod natural; sexy, dar intelectual in acelasi tip, un fel de sexualitatea cerebrala, – acesta a fost semnul distinctiv al femeii Nouvelle Vague“. Desi nu este cuprinsa in titlul filmului, Catherine este „lipsa de structurare. Ea impaca doua idei complet opuse ale feminitatii“
