Sunt eroinele filmelor lui Pedro Almodóvar, intr-un fel sau altul, dublurile sale? Este o teorie critica destul de des intalnita si daca exista adevar in ea, atunci La Flor de Mi Secreto (1995) sugereaza o serie de posibilitati interesante. Filmul regizorului spaniol relateaza povestea lui Leo (Marisa Paredes), o femeie care scrie romane de dragoste fara valoare, dar extrem de populare, sub pseudonim. Ii aduc venituri bune, dar ea le dispretuieste – le uraste atat de mult incat adopta un alt pseudonim pentru a scrie un articol in care isi ataca propriile carti.
Criticul de film Roger Ebert scrie intr-o cronica la acest film ca in timp ce il viziona gandul sau a fugit spre povestea lui Henry James „The Next Time“ despre doi scriitori – unul popular care vrea sa fie serios, dar nu e suficient de bun, si unul care vrea sa fie popular, dar este pur si simplu prea bun. Puterea lui Almodóvar consta tocmai in divertismentul sau popular.
Cateva aspecte interesante despre La Flor de Mi Secreto. In timpul filmului, Leo vorbeste despre idei de povesti pentru carti. Una dintre povesti este despre o fata care isi ucide tatal dupa ce acesta incercase sa o violeze si apoi, impreuna cu mama sa, ascunde cadavrul intr-un congelator de restaurant. Acesta este scenariul de baza al Volver, unul dintre filmele ulterioare ale lui Almodóvar.
O alta scena secundara din La Flor de Mi Secreto, in care niste medici stagiari sunt invatati cum sa convinga o mama indurerata sa permita ca organele fiului ei sa fie folosite pentru transplat, este folosita ca punct de plecare in filmul lui Almodóvar din 1999, Todo sobre mi madre.
Cand Leo il intalneste pentru prima oara pe Angel in biroul sau, ea enumera o serie de scriitoare care o inspira. Una dintre acestea este Dorothy Parker. Mai tarziu in film, Leo este vizitata de Paco, cu ocazia a ceea ce ar trebuie sa fie o permisie de 24 de ore, care se dovedeste a fi de numai doua ore. Acesta este scenariul de baza al povestii lui Dorothy Parker, „Permisia minunata“.
Cantareata mexicana Chavela Vargas a fost una dintre muzele lui Almodóvar, care a laudat-o in repetate randuri pentru reprezentatiile sale obsedante si care a numit-o „la voz áspera de la ternura“, adică vocea aspră a sensibilitatii. Ea a debutat la Carnegie Hall in 2003, la varsta de 83 de ani, la insistentele lui Almodóvar, care ii era bun prieten.
