Intrebat de jurnalistii francezi, intr-un interviu din 2011, ce filme recente i-au placut cel mai mult, Brian De Palma a nominalizat The Ice Storm, filmul lui Ang Lee din 1997. A fost surprinzator ca unul dintre liderii revolutiei cinematografice, care viza transformarea cinematografiei americane in anii `60, sa numeasca ca exemplara lucrarea unui regizor nascut in Taiwan, a carui prime trei filme au fost in mandarina, dar De Palma a avut dreptate. La 16 ani de la realizarea sa, The Ice Storm pare a fi cel mai bun film american din anii `90.
Cu siguranta ca au fost si alte fimle americane importante in acel deceniu – Groundhog Day (1993) se regaseste cu siguranta pe buzele multor iubitori de film – dar The Ice Storm ocupa un loc aparte printre ele, deoarece ofera o viziune aparte asupra unui punct de cotitura din istoria tarii. Majoritatea evenimentelor din film au loc de Ziua Recunostintei din 1973, a zecea aniversare de la asasinarea lui John F. Kennedy, care a aprins fitilul revoltelor sexuale, culturale si politice care aveau sa explodeze in anii `60. Pe masura ce personajele se pregatesc de sarbatorirea Zilei Recunostintei, tara aluneca deja pe o panta descendenta care va conduce la sfarsitul acelei ere impetuoase.
The Ice Storm ocupa un loc aparte si in filmografia lui Ang Lee. A fost gandit a fi debutul sau in limba engleza, dar producatorii filmului Sens and Sensibility (1995) l-au ales pe el sa regizeze adaptarea romanului lui Jane Austen inainte de a-si pune planul in aplicare. Chiar daca actiunea The Wedding Banquet (1993), lovitura lui Lee, se desfasoara in Manhattan, este in primul rand despre o familie de chinezi prinsa in vantul schimbarii. The Ice Storm, care priveste o familie de americani care se confrunta cu probleme similare, este de fapt primul film cu adevarat american al lui Lee, similar intr-un fel cu primul film american al lui Alfred Hitchcock, Shadow of a Doubt (1943), despre o familie dintr-un oras mic care isi pierde inocenta, pentru care Hitchcock a apelat la serviciile romancierului chintesential american, Thornton Wilder.
