Prima varianta de scenariu pentru Naked (1993) nu continea niciun dialog sau instructiune, ci doar un contur gol: „Scena unu. Londra. Zi. Johnny si Sophie.“ Si asa mai departe. Fiecare scena era ulterior repetata in locatie, in timp ce Mike Leigh scria scenariul. Pana in momentul in care el era pregatit pentru filmare, totul trebuia sa fie precis.
Dupa acest pas nu mai exista improvizatie in fata camerei. „A avea totul in ordine pentru acel moment unic pe film, asta ma intereseaza. Vrei ca spontaneitatea de teatru sa aiba loc in acel moment precis cand camerele incep sa filmeze“. Aceste momente decisive din munca lui Leigh sunt teatrale, adeseori hilare si totusi absolut credibile. Exista, de obicei, o scena culminanta in fiecare poveste, o familie oribila, o explozie haotica de emotie reprimata, uneori eliberata de o dovada de tandrete. Aceste scene sunt teatru, dar cu muchia periculoasa a realitatii. In Naked, Johnny, jucat exceptional de David Thewlis, are nevoie de sex, dar este ingrozit de atasamentul fata de familie.
Viata de vagabond, departe de a fi problema lui, este calea aleasa de Johnny spre auto-distrugere. Vrea ca femeile sa-l iubeasca, dar bate in retragere atunci cand acestea o fac. Este un personaj deranjant, un misogin fermecator, ceea ce nu inseamna ca filmul are un subiect misogin.
Viziunea intunecata a lui Leigh, cu strazile umede si colorate de neoane ale Londrei, unde tineri pierde-vara se inghesuie in jurul focurilor sub arcadele victoriene ale caii ferate sau striga nebuneste in noapte, ofera filmului Naked aerului unui film noir francez. Acest film este total diferit fata de ce facuse anterior Leigh. Naked nu este totusi un drum nou pentru Leigh, asa cum au sugerat unii critici. Johnny este prins in aceeasi dilema care traverseaza toate lucrarile lui Leigh: Iadul este in ceilalti, iar ceilalti sunt in acelasi timp singura noastra salvare.
