Politica de confidenţialitate
Eyes Without a Face

Eyes Without a Face (1960)

Inainte de a-si incepe colaborarea cu regizorul britanic David Lean, compozitorul si dirijorul francez Maurice Jarre a realizat coloanele sonore pentru primele doua filme de debut ale lui Georges Franju: Head Against the Wall (1959) si Eyes Without a Face (1960). Jarre a ramas insa in istoria cinemtografiei pentru colaborarea fructuoasa cu David Lean. El a compus coloanele sonore pentru toate filmele lui Lean incepand cu Lawrence of Arabia (1962).

Astazi ne vom opri insa la colaborarea sa cu Georges Franju, o figura de o importanta imensa in istoria cinematografiei franceze, nu atat pentru filmele sale (chiar daca multe dintre ele sunt exceptionale), ci pentru ca a fost co-fondatorul, alaturi de Henri Langlois, a Cinematecii Franceze in 1937 – cea mai celebra si mai importanta arhiva de film a Frantei.

Eyes Without a Face, al doilea lung metraj din cariera regizorala a lui Franju, este cu siguranta una dintre cele mai cunoscute opere ale sale si sta alaturi de oricare dintre capodoperele lui Alfred Hitchcock. Există un moment in Eyes Without a Face – veti sti despre care este vorba atunci cand veti vedea filmul – cand potrivit L’Express, „spectatorii au cazut ca mustele“. La Festivalul de Film de la Edinburgh, sapte spectatori au lesinat, fapt care l-a determinat pe Georges Franju sa afirme: „Acum stiu de ce scotienii poarta fuste“. Filmul a scandalizat publicul atat de mult incat establishment-ul criticilor francezi a incercat sa nege faptul ca filmul ar fi existat. Singurul critic englez care a recunoscut ca i-a placut filmul a fost aproape concediat.

Cum s-a ajuns la aceasta situatie? Spre sfasitul anilor ’50, filme precum Curse of Frankenstein (1957) si Horror of Dracula (1958), ale lui Terence Fisher, au crescut substantial nivelul de suspans, sexualitate si sange pe care oamenii il asteptau de la thrillere. Cineastii francezi au consumat aceste viziuni gotice in Technicolor, demonstrand o foame si existenta unei piete franceze neexploatate pentru filmele horror. In 1955, Henri-Georges Clouzot a avut o tentativa de terorizare a cinefililor cu Diabolique, dar niciun regizor francez nu incercase inca un film de groza plin de sange de tipul celor care se faceau atat de profitabil in Anglia si America. Eyes Without a Face este unul dintre primele exemple de acest fel iesite de pe piata franceza si este la fel de infricosator si la 53 de ani de la lansarea lui.

http://youtu.be/OuWb_nSsRSA

Print Friendly, PDF & Email
Citeşte şi
The Night of the Hunter (1955)