Filmul lui Bob Rafelson, Five Easy Pieces (1970), spune povestea unui muncitor de pe un santier petrolier, Bobby Dupea, a carui existenta dezradacinata ii contrazice pozitia privilegiata de copil minune al pianului. Cand afla ca tatal sau e pe moarte, Bobby isi ia prietena, Rayette – o chelnerita insarcinata, si pleaca acasa pentru a se impaca cu familia.
Cele cinci piese clasice interpretate in film si la care face referire titlul sunt: Fantezia op. 49 in fa minor de Frédéric Chopin, interpretata de Bobby in bena unui camion in miscare; Fantezia cromatica si Fuga de Johann Sebastian Bach, interpretata de sora lui Bobby, Partita, intr-un studio de inregistrari; Concertul Nr. 9 Pentru Pian si Orchestra in Mi Bemol Major, K 271, de Wolfgang Amadeus Mozart, interpretat de fratele lui Bobby, Carl, si Catherine dupa sosirea lui Bobby acasa; Preludiul in Mi Minor, Op. 28, Nr. 4 de Chopin, interpretat de Bobby pentru Catherine (pe care o puteti asculta mai jos) si Fantezia nr. 3 pentru pian in re minor, K 397, de Mozart.
In 1970, nebunia anilor `60 parea sa fi trecut, dar tinerii Americii inca urmau creasta Festivalului Woodstock spre noul deceniu. 1969 a adus aselenizarea lui Neil Armstrong, complotul lui Charles Manson care a dus la oribilele crime Tate-LaBianca, moartea senatorului Edward Kennedy care a derapat cu masina de pe un pod, divulgarea masacrului My Lei, trupele americane care au bombardat Cambodgia si cinematograful american care a celebrat viata de hippie cu Easy Rider. 1970 a venit ca o extensie a aceluiasi an, cu Chicago Seven condamnati pentru complicitate la revolta, Garzile Nationale au impuscat si ucis patru studenti ai Universitatii de Stat din Kent si cinemaul american a celebrat nelinistile noii clase de mijloc cu Five Easy Pieces.
Five Easy Pieces este o capodopera relaxata, un film imbibat cu inovare care nu a imbatranit deloc de la lansarea sa initiala. Nu exista niciun impuls dramatic special in Five Easy Pieces, numai o calatorie de nicaieri spre nicaieri, in care apare un nou actor care a atras atentia publicului de film. Inainte ca Jack Nicholson sa devina un adevarat star de cinema, era un actor de o subtilitata suprema si nuantata. Dupa o serie de aparitii neremarcabile in filmele lui Roger Corman si cateva westernuri existentiale, Nicholson a intrat in cele din urma in atentia publicului printr-un mic rol in Easy Rider, rol pe care l-a primit numai dupa ce Rip Torn a renuntat la film. Interpretarea i-a adus o nominalizare pentru cel mai bun actor in rol secundar la Oscarurile din 1969, care s-a transformat intr-o nominalizare pentru cel mai bun actor anul urmator pentru Five Easy Pieces.
