Spellbound (1945), unul dintre cele mai cunoscute filme din portofoliul lui Alfred Hitchcock – in ciuda faptului ca versiunea finala a acestuia nu prea are de a face cu indicatiile regizorale ale Maestrului Suspansului, se mandreste cu o coloana sonora orchestrala realizata de Miklós Rózsa, notabila pentru folosirea in pionierat a electrofonului – instrument caracterizat prin transformarea oscilatiilor electrice in sunete – de catre Dr. Samuel Hoffmann. Producatorul David O. Selznick l-a vrut initial pe Bernard Herrmann, un colaborator vechi al lui Hitchcock, insa acesta nu era disponibil, drept urmare Rózsa a fost angajat si a castigat un Oscar pentru coloana sonora a Spellbound. Desi Rózsa considera ca in Spellbound sunt cuprinse unele dintre cele mai bune lucrari ale sale, el isi aminteste ca lui „Alfred Hitchcock nu i-a placut muzica – spunand ca a stat in calea intentiilor sale regizorale. Nu l-am mai vazut de atunci“.
Aceasta nu este singura disputa creata de Spellbound. Hitchcock a ajuns sa se certe si cu Selznick din cauza acestui film. Contractul lui Hitchcock cu Selznick a inceput in martie 1939, dar a adus numai trei filme: Rebecca (1940) si The Paradine Case (1947) fiind celelalte doua. (Notorious (1946) a fost vandut catre RKO in mijlocul productiei). Selznick a vrut ca Hitchcock sa faca un film bazat pe experientele sale pozitive cu psihanaliza. Pentru asta el si-a adus propriul terapeut pe platouri, May Romm M.D., care apare pe genericul filmului in calitate de consilier tehnic, insa Dr. Romm si Hitchcock aveau frecvent divergente.
Alte dispute au fost cauzate de angajarea artistului suprarealist Salvador Dali pentru a concepe anumite scene din secventa-cheie a visului din Spellbound. Secventa conceputa si proiectata de Dali si Hitchcock, odata transpusa in film, s-a dovedit a fi prea lunga si prea incalcita, asa incat marea majoritate a ceea ce fusese filmat a fost eliminata din film in timpul editarii. In versiunea finala apar circa doua minute din secventa visului, dar Ingrid Bergman isi aminteste ca secventa avea aproape 20 de minute inainte de a fi taiata de Selznick. Imaginile editate se pare ca nu mai exista, desi unele fotografii din timpul productiei au supravietuit in arhivele Selznick. In cele din urma Selznick l-a angajat pe William Cameron Menzies, care lucrase si la Gone With the Wind (1939), pentru a supraveghea decorurile si pentru a regiza secventa. Hitchcock a avut foarte putin de a face cu filmarea efectiva a celebrei secvente a visului.
Spellbound a fost filmat in alb-negru, cu exceptia a unuia sau a doua cadre de rosu aprins care apar in timpul concluziei, cand un pistol trage inspre camera de filmat. Detaliile de rosu au fost eliminate in majoritatea formatelor de 16 mm, dar au fost restaurate pentru lansarea filmului pe suport digital.
