Filmul The Tenant (1976) al lui Roman Polanski nu este usor de citit, cheia pentru decriptarea lui fiind vizionarea intregii trilogii a Apartamentului, care se incheie cu acesta. Temele se intrepatrund si sunt conectate; ideile se tes cu fiecare film si se completeaza reciproc. O analiza freudinana arata ca The Tenant exploreaza teme de homosexualitate reprimata in ceea ce priveste personajul principal Trelkovsky. Filmul nu este usor de urmarit, din cauza subtilitatilor si a temelor exprimate care ies greu in prim-plan si pentru interpretarea carora este nevoie de un efort suplimentar de documentare din partea privitorului – pentru ca altfel se dovedeste o poveste ciudata despre un chirias cu tendinte transsexuale care innebuneste. Totusi, este vorba despre mult mai mult.
The Tenant incheie seria inceputa cu Repulsion (1965) si continuata cu Rosemary’s Baby (1968). Toate cele trei filme portretizeaza un personaj principal pe care il vedem cum aluneca lent pe panta nebuniei. Apartamentele din fiecare film prezinta un spatiu inchis, care devine un loc care le limiteaza perspectivele – fortand personajele sa devina mai introvertite si sa piarda contactul cu realitatea, pe masura ce devin obsedate si reflexive fata de propria insecuritate.
Repulsion spune povestea lui Carol, fecioara care se teme de barbati si de atitudinile sexuale; Rosemary’s Baby o infatiseaza pe Rosemary, hipiota newyorkeza care se teme ca pruncul ce creste in interiorul ei are o latura mult mai sinistra decat isi imagineaza ea; The Tenant il portretizeaza pe Trelkovsky, chiriasul polonez care este infricosat de apartamentul in care locuieste alaturi de vecini care se plang si cracnesc la cel mai mic zgomot pe care il face.
The Tenant nu este recomandat sa fie vizionat de sine statator, in special pentru ca este finalul trilogiei si este esential sa venzi inainte Repulsion si Rosemary’s Baby, chiar si numai pentru conversatiile care se isca dupa si care accentueaza multiplele straturi ale filmelor. The Tenant are in mod clar mai multe straturi interpretative si nu este usor de inteles, mai ales la prima vizionare. Dar acesta este si punctul pe care Polanski vrea sa il sublinieze si anume ca cinemaul este mult mai mult decat o pierdere de timp. Cinemaul poate fi profund personal, iar legaturile cu The Pianist (2002) indica faptul ca intregul concept al trilogiei Apartamentului are legaturi cu elemente mult mai personale din viata lui Polanski.
http://youtu.be/5ZUc5XOiBPA
