Federico Fellini a intrat in panteonul artistilor secolului 20 pentru filmele sale deschizatoare de drumuri precum La Dolce Vita (1960) si Otto e mezzo (1963). Totusi, Amarcord (1973) este filmul care i-a adus faima universala. Celebrarea tineretii si a memoriei transcede toate barierele de origine etnica si apartenenta nationala prin simplul apel la comunitatea umana. Similar, muzica lui Nino Rota, o parte integrata a acestui film, depaseste granitele culturale prin amestecarea stilurilor muzicale – ca in folk-opera in care povestile sau episoadele sunt exprimate prin cantece si dansuri reprezentative vietii de zi cu zi. Prin juxtapunerea muzicii si imaginii, propriile lor „personae“ creative si tineretea lor care se refera la memoria noastra colectiva, Fellini si Rota au facut din acest film despre „amintirea tineretii“ o experienta de neuitat pentru generatii de privitori si ascultatori. Aceasta monografie este de interes pentru oamenii de stiinta din domeniul muzicii, cinemaului si al studiilor culturale.
Povestea lui Nino Rota si Federico Fellini poate fi foarte bine inteleasa ca model pentru viitorul compozitorilor clasici si a muzicii lor, mai degraba decat ca o anomalie plina de farmec. Un compozitor instruit in cele mai serene temple ale artei clasicizate, Rota nu s-a abatut din drum pentru vre-o melodie grandioasa si nu s-a lasat pe tanjeala pentru vre-o compozitie populara. In timp ce muza lui pare sa fi devenit cinemaul, mediata cel mai bine de asocierea cu Fellini – care a tinut 30 de ani, opera sa cuprinde toate formele de muzica de concert si el a ramas ferm si sigur in lumea conservatoare. Franco Sciannameo ii relateaza povestea cu o gratie si o eruditie fermecatoare. El tese elemente disparate ale unui sinopsis scenic extrem de util si evocator al muzicii din Amarcord, o bibliografie cuprinzatoare, un profil al compozitorului și o lista cu lucrarile lui Rota din perioda colaborarii cu Fellini in cartea „Nino Rota, Federico Fellini, and the Making of an Italian Cinematic Folk Opera Amarcord“.
Muzicianul Nicholas Slonimsky il descrie pe Rota ca fiind „genial“, iar stilul sau muzical: „Demonstreaza aptitudini marete cu excursii ocazionale intraznete in dodecafonie. Cu toate acestea, compozitiile sale cele mai durabile sunt legate de muzica pentru cinema; el a compus coloanele sonore pentru o mare parte din filmele regizate de Federico Fellini care acopera perioada 1950-1979“.
