La inceputul anilor `80, regizorul aspirant Jim Jarmusch se scufundat in scena muzicii underground din New York. A cantat la clape – un „sintetizator Moog destul de primitiv“ – in locuri precum CBGB si Mudd Club cu o trupa No Wave denumita The Del-Byzanteens si a fost profund influentat de spiritul punk rock. „Estetica scenei mi-a dat intr-adevar curaj sa fac filme“, isi amintea Jarmusch mai tarziu. „Nu era vorba de virtuozitate. Era despre exprimare“.
De-a lungul anilor, Jarmusch a distribuit muzicieni in loc de actori in multe dintre filmele sale: Joe Strummer, Tom Waits, John Lurie, Iggy Pop – toti aveau ceva in comun. Fiecare dintre ei s-au ridicat impotriva presiunii comerciale venite din partea culturii pop mainstream. Jarmusch a participat cu acelasi spirit fara compromisuri in crearea filmelor sale.
Scena de deschidere din Down by Law (1986) se desfasoara pe piesa lui Tom Waits, Jockey Full of Bourbon, de pe albumul clasic Rain Dogs. Waits insusi interpreteaza rolul principal din acest film. Muzica sa se potriveste perfect in atmosfera povestii, scrie Juan A. Suárez in studiul sau critic intitulat Jim Jarmusch: „Melodiile lui Waits vorbesc despre un decor romantic fracturat amplasat intr-o lume interlopa plina de derbedei, proxeneti si prostituate. Atat filmul lui Jarmusch, cat si piesele lui Waits recicleaza expresii retro. Stilul vizual al Down by Law provine dintr-o serie de genuri de studio din anii `40 si `50, in timp ce melodiile lui Waits sunt pline de pastise de polka, vals, blues clasic si ritmuri caraibiene“.
