Cand majoritatea culturii pop americane era innebunita de psihedelicii ani `60, John Frankenheimer se concentra pe partea intunecata a deceniului – gustul acid al McCarthismlui, extinderea complexului militar-industrial, sentimentul crescand ca tehnologia ar putea sa ne controleze in loc sa fie invers. Din cele 11 filme realizate in aceasta perioada, niciunul nu este mai racoritor sau vizionar decat Seconds (1966), al treilea si capitolul vedeta al trilogiei paranoia a lui Frankenheimer.
Directorul de imagine pentru Seconds a fost James Wong Howe, recunoscut pentru tehnicile de pionierat din cinematografia alb-negru, a carui cariera prolifica s-a intins pe aproape cinci decenii. A fost nominalizat la Oscar in cadrul celei de-a 39-a ceremonii a Academiei Americane pentru cariera sa in industria filmului. Seconds a fost ultimul film alb-negru al lui Frankenheimer si Howe.
Rock Hudson, care interpreteaza noua identitate a fostului director de banca intrat in programul de „renastere“, era cu 10 centimetri mai inalt decat omologul sau, John Randolph; diferenta de inaltime fiind rezolvata prin diferite unghiuri de filmare atent alese. Hudson si Randolph au petrecut destul de mult timp impreuna inainte de inceperea productiei, pentru a-i permite lui Hudson sa copieze manierele lui Randolph, pentru o asemanare cat mai perfecta.
El povesteste intr-unul dintre interviurile despre Seconds ca reprezentarea operatiei de chirurgie plastica a lui Hamilton include cateva cadre dintr-o interventie reala de rinoplastie. Regizorul Frankenheimer a filmat chiar el cateva dintre aceste scene, dupa ce cameramanul sau a lesinat.
Frankenheimer avea un dar pentru capturarea spiritului epocii si in primele doua parti ale trilogiei paranoia deja imprumutase unele dintre subiectele cu cea mai mare incarcatura emotionala ale Americii postbelice: spalarea pe creier, batalia anticomunista si asasinarea politica in The Manchurian Candidate (1962), despre un om hipnotic programat sa ucida, si apoi teroarea nucleara, anxietatea Razboiului Rece si comportamentele neofasciste in Seven Days in May (1964), despre un complot militar pentru asedierea guvernului american. In Seconds taie chiar mai aproape de os, expunand precaritatea visului american printr-un amestec ametitor de elemente de gen: horror, noir si science fiction care intra in coliziune cu un suspans demn de Hitchcock, indignare demna de Kafka si o critica acida a capitalismului american.
http://youtu.be/tpyLH0Ngljs
