Intr-unul dintre cele mai ingrozitoare momente din film, lui Alex, protagonistul Portocalei Mecanice a lui Stanley Kubrick, ii este prezentat un film cu violentele naziste acompaniat de Marsul Turcesc de la finalul Simfoniei a IX-a de Beethoven. Ca parte a unui tratament de modificare a comportamentului, in care este supus unor abuzuri violente de catre autoritati, conditionarea impotriva simfoniei lui Beethoven ajunge la punctul in care Alex nu mai poate suporta abuzul si ii implora pe medici sa se opreasca. Cand este intrebat ce l-a deranjat, el nu se refera la propria suferinta, ci la Beethoven: „Faptul ca il folositi pe Ludwig van in felul acesta. El nu a facut rau nimanui, Beethoven a compus doar muzica“.
Pe parcursul filmului, Kubrick ridica si raspunde la una dintre intrebarile cele mai dezbatute istoric din muzica, in general, si despre aceasta simfonie in mod special. Este posibil sa sustii ca Beethoven a compus „doar“ muzica? Sau, asa cum este formulat de catre Leo Treitler intr-o dezbatere muzicologica recenta: „Noi sustinem ca muzica nu are niciun «sens» lexical. Este laudata si invidiata, deoarece continutul sau este forma sa – forma sonora in miscare, spune Eduard Hanslick. Dar caracterul «nedefinit» al muzicii (in cuvintele lui Edgar Allan Poe) blocheaza cercetarile despre sensul muzicii?“
Kubrick se foloseste de Simfonia a IX-a, imbibata de semnificatii si interpretari hermeneutice, pentru a explora si rezolva problema. El utilizeaza statutul mitic pe care simfonia lui Beethoven l-a atins, cu scopul de a soca spectatorul prin asocierea dintre aceasta lucrare si violenta extrema pe de alta parte; in timp ce este asistat, de cealalta parte, de simbolismul pe care il contine, inclusiv toate elementele textuale si muzicale, pentru a ridica intrebari esentiale cu privire la muzica si la cultura occidentala, in general.
In romanul lui Anthony Burgess, pe care se bazeaza filmul lui Kubrick, protagonistul violeaza doua fete pe sunetul finalului simfoniei lui Beethoven. Cele mai multe dintre scenele ultra-violente, care includ viol, violuri in grup, crima, violenta si fantezii sexuale violente, sunt realizate pe sunetele muzicii clasice compuse de Mozart, Schubert, Beethoven si altii asemenea. El insusi compozitor, Burgess a incercat sa isi socheze cititorii prin utilizarea acestor lucrari drept catalizatori pentru un asemenea comportament psihopatic. Stanley Kubrick, in adaptarea romanului, alege Simfonia a IX-a, din toate celelalte lucrari, ca o naratiune continua a actiunii. In toate scenele ultra-violente, inclusiv cele cu autoritatile impotriva lui Alex, si dezumanizarea sa, Kubrick se concentreaza aproape exclusiv pe Simfonia a IX-a ca punct de admiratie pentru Alex.
In A Clockwork Orange, legatura dintre scenariu si Simfonia a IX-a se simte pe mai multe niveluri: este auzita in punctele de cotitura dramatice ale scenariului; genereaza imagini vizuale si textuale din textul lui Schiller din ultima parte a simfoniei; iar constructia filmului este bazata pe structura muzicala a simfoniei. Spre deosebire de alte filme, in care muzica joaca un rol importat, insa subordonat scenariului, exprimand si amplificand dezvoltarile dramatice si intensitatea emotionala, aici muzica preia rolul unui comentator care urmeaza scenariul indeaproape, fiind aproape un protagonist in sine in cadrul filmului.
http://www.youtube.com/watch?v=46yfDBfs4R8
http://www.youtube.com/watch?v=fuohJDyYnlE
