Ran (1985) a fost ultimul film epic al lui Akira Kurosawa. Acesta spune povestea unui despot razboinic (Hidetora), care este distrus de proprii sai fii. Hidetora este un lider nemilos, care si-a construit imperiul pe sangele si spatele altora. Cand abdica de la putere din cauza varstei sale inaintate, se dezlantuie o batalie intre cei trei fii ai sai pentru controlul imperiului. Doi dintre fii comploteaza impotriva tatalui lor, in timp ce al treilea ramane loial, in ciuda faptului ca este alungat de la curte de Hidetora. Povestea se incheie in cele din urma prin distrugerea totala a tuturor celor implicati.
Exista paralele intre Ran si Regele Lear, al lui Shakespeare, desi Kurosawa a remarcat ca aceste legaturi nu au fost evidente pentru el decat dupa ce a conceput mare parte din scenariu. In multe feluri, Ran a fost ultimul mare film al lui Kurosawa. A fost un proiect pe care l-a imaginat timp de multi ani si a facut chiar crochiuri detaliate ale decorurilor pe care spera sa le construiasca pentru film. Kurosawa l-a ales pe Toru Takemitsu pentru a-i compune muzica pentru Ran. In 1985, Takemitsu era cel mai cunoscut compozitor din Japonia si un pionier in muzica contemporana de concert a Japoniei inca de la sfarsitul anilor 1950. Cei doi mai lucrasera impreuna in 1970, cand Takemitsu a realizat coloana sonora pentru Dodes’kaden, iar Takemitsu era un compozitor de film experimentat. Pana la mijlocul anilor 1980 avea un portofoliu de peste 90 de coloane sonore. Dar coloanele sonore au fost doar o parte din productia muzicala a lui Takemitsu. El si-a dedicat o mai mare parte din timp muzicii de concert. A compus peste 130 de lucrari de concerte de-a lungul carierei sale si a primit numeroase premii internationale. Takemitsu a gasit inspiratie intr-o varietate muzicala mare, pe masura ce si-a dezvoltat propria voce muzicala. El a fos atras, in special, de muzica lui Debussy, Messiaen si Cage, precum si de muzica populara, cea electronica sau de jazz. Takemitsu este, probabil, cel mai bine cunoscut pentru abilitatea sa de intelegere nuantata a timbrului muzical (o culoare muzicala distincta pe care fiecare sunet o are), precum si pentru capacitatea sa de a compune lucrari care au permis ascultatorilor sa experimenteze timbruri muzicale in noi moduri. De asemenea, a ajuns in cele din urma sa dezvolte un interes puternic pentru muzica traditionala japoneza.
Tema muzicala principala pentru Ran demonstreaza acest ultim interes. Aceasta dispune de o figura muzicala repetitiva de inalta tinuta morala in coarde care amintesc de gesturile muzicale realizate de interpretii de shinobue (un flaut transversal japonez utilizat in teatrul Noh). Figura se repeta de mai multe ori, intr-o maniera circulara, in timp ce instrumentele orchestrale mici bubuie dedesubt. Cea mai celebra bucata muzicala din Ran, totusi, are un stil mult diferit. Muzica este cea care insoteste ambuscada castelului lui Hidetora. Modelul muzical pe care Kurosawa i l-a sugerat lui Takemitsu pentru aceasta scena a fost compozitorul sfarsitului de secol 19 Gustav Mahler, a carui lucrari orchestrale lente – adeseori tragice – pareau adecvate pentru onoarea pe care Kurosawa si-a imaginat sa o reprezinte in aceasta scena de lupta brutala. Takemitsu a respins initial sugestia lui Kurosawa, dar a cedat in cele din urma si a compus una dintre cele mai sfasietoare bucati muzicale din istoria muzicii de film. Piesa include gesturile muzicale din tema muzicala principala, dar sunt parte a unui material muzical mai mare. Tempoul lent al muzicii, liniile de oboi solo si textura groasa a coardelor sunt contrapuncte puternice la batalia frenetica (si mortala) care se desfasoara pe ecran. Eficacitatea muzicii este sporita de decizia lui Kurosawa de a dezactiva toate sunetele ambientale ale scenei. Drept urmare, privitorul este fortat sa fac un pas inapoi de la specificul bataliei si sa urmareasca de la distanta oroarea care se desfasoara, cu nicio speranta ca va fi evitat.
http://www.youtube.com/watch?v=UGG7yC3eB_Y
