Singin’ in the Rain, musical produs de MGM in 1952, a uimit imediat publicul din intrega lume. Pana astazi, el este plasat in varful listei cu filme preferate de multi critici de film. Acest musical remarcabil, cu Gene Kelly, Donald O’Connor, Debbie Reynolds si Jean Hagen, a fost regizat de Gene Kelly si Stanley Donen. Dispunand de melodiile lui Nacio Herb Brown si Arthur Freed si de un scenariu semnat de Betty Comden si Adolph Green, Singin’ in the Rain prezinta cu ilaritate si optimism America de la sfarsitul anilor `20 cand succesul The Jazz Singer (1927) a lasat cortina peste perioada filmului mut si filmul sonor a devenit ultimul racnet.
Povestea urmareste doua stele ale filmului mut, Don Lockwood si Lina Lamont, a caror cariera este in joc cand studioul incearca sa treaca la filmul sonor si la productii muzicale. Alaturi de ei este Cosmo Brown, prietenul glumet al lui Don si pianist pe platoul de filmare. Exista un singur carlig – frumoasa blonda cu gene lungi Lina Lamont are o voce care zgarie timpanele, niciun concept de dictie si niciun sentiment de buna-cuviinta. Nu stie sa cante, sa danseze sau sa interpreteze un rol, determinandu-l pe Cosmo sa remarce faptul ca „E o tripla amenintare“. Din fericire, ingenua cu ochi sclipitori Kathy Selden ii atrage atentia lui Don, ii castiga inima si intervine pentru a fi vocea Linei din spatele scenei.
In timp ce multe musicaluri se bazeaza pe musicaluri de scena, Singin’ in the Rain este un exemplu contrar: filmul a fost primul si ulterior a fost adaptat pentru scena. Cateva secvente din film au fost, evident, eliminate din versiunea pentru scena. Acestea includ montajul cascatoriilor lui Don de pe platourile de filmare si saritura lui Don de pe autobuz in masina lui Kathy. Povestea de culise a lui Don, despre cum el si Cosmo au crescut impreuna si au dat spectacole pretutindeni, este exact ca in varianta originala, cu exceptia faptului ca, in versiunea pentru scena, Don este pur si simplu descoperit pe platourile de filmare, in timp ce in film, Don este descoperit prin munca sa de cascador. Potpuriul de dinainte de Beautiful Girl a disparut si el, la fel ca si secventa de dans din mijlocul Broadway Melody. Pana la urma, cine in afara de Gene Kelly si Cyd Charisse ar putea incerca vreodata sa refaca acea scena?
Cand cauta idei pentru film, producatorul asociat Roger Edens canta la pian numeroase melodii din ani `20 echipei de scenaristi, care in ciuda trecutului lor in musicaluri la Broadway, s-au considerat autoritati in filmul mut.
„Am inceput doar cu o satira despre un star de cinema care devine un star al sunetului“, isi aminteste Gene Kelly, co-regizor si una dintre stelele filmului:
„Noi toti ne-am adunat in jurul studioului si le-am cerut veteranilor sa ne povesteasca cum era pe vremuri, iar scenariul a fost construit din informatiile pe care le-am adunat. Deci, ceea ce se intampla in cadrul povestii a fost adevarat. Asa a fost la MGM in 1928 – cu putina exagerare comica, desigur“.
