Yojimbo (1961) este un film cu samurai diferit de cele regizate inainte de Akira Kurosawa. In acest film, regizorul japonez descrie un samurai (Sanjuro) care lucreaza ca mercenar. Sanjuro, interpretat de Toshirô Mifune, ofera o combinatie de spirit, forta bruta si indiferenta morala. Amestecul de violenta grafica si umor regasit in film a fost de ultima generatie la momentul respectiv si a influentat nenumarati regizori, de la Arthur Penn la Quentin Tarantino. Yojimbo a fost mai mult decat un model pentru Sergio Leone, care a copiat filmul aproape cadru cu cadru pentru a crea A Fistfull of Dollars, westernul sofisticat din 1964 cu Clint Eastwood. Kurosawa l-a dat in judecata pe Leone pentru incalcarea drepturilor de autor si a castigat.
Muzica din Yojimbo a fost realizata de Masaru Sato, unul dintre cei mai prolifici compozitori japonezi ai secolului 20. De-a lungul carierei sale de 44 de ani la studiourile Taho, Sato a compus coloane sonore pentru mai mult de 300 de filme! A fost instruit la Academia Nationala de Muzica, unde a studiat compozitia cu Fumio Hayasaka. De fapt, Hayasaka i-a oferit lui Sato locul sau in perioada de pauza pe care acesta si-a luat-o in mijlocul anilor `50. Sato a lucrat cu Hayasaka la mai multe proiecte, inclusiv la Seven Samurai (1954), pentru care Sato a fost orchestrator. Sato a inceput sa aranjeze coloane sonore pentru filme in 1955, si pana in 1961 avea un portofoliu de aproape 50 de compozitii de film. Puterea lui Sato in calitate de compozitor a fost versatilitatea lui. Era capabil sa compuna muzica in aproape orice stil, de la piese orchestrale complexe la jazz si pana la forme traditionale japoneze.
Interesul sau puternic pentru muzica traditionala japoneza, cum ar fi muzica de teatru kabuki sau Noh, precum si Gagaku (muzica orchestrei imperiale), i-au dat adeseori compozitiilor sale de film un sunet japonez mai distinct decat aveau coloanele sonore realizate de Hayasaka. Spre exemplu, muzica sa pentru Throne of Blood (1957), film regizat tot de Kurosawa, este caracterizata proeminent de shakuhachi, un tip de flaut de bambus japonez care dateaza din secolul al saselea.
Cu toate acestea, Yojimbo a cerut un sunet modern, in mare parte din cauza ca Sanjuro era un alt tip de samurai. Spre deosebire de eroii umili din Seven Samurai, Sanjuro era un razboinic mercenar care nu avea nicio ezitare in a folosi violenta pentru a solutiona o disputa. Mai mut decat atat, violenta grafica din Yojimbo, impreuna cu dialogul inteligent din scenariu si cinematografia, au oferit filmului o rama moderna.
Sato a apelat la muzica contemporana – in special jazz – pentru a se potrivi cu spiritul filmului. Asculatati tema muzicala principala din Yojimbo si degajarea sincopata usor de retinut. Este compusa pentru o orchestra, dar, de asemenea, dispune vizibil de saxofoane tenor si bariton, o sectiune densa de corni jazz si ritmuri de jazz. Aceasta idee muzicala este o tema recurenta in Yojimbo. Revine pentru a puncta actele lui Sanjuro, bune sau rele. Muzica ii confera personajului principal din Yojimbo un aer modern si ajuta publicul sa accepte violenta, din care el isi castiga salariul, impotriva huliganilor care il inconjoara in film.
