Coloana sonora pentru Hollywood Ending (2002) contine mai putine melodii decat intr-un film obisnuit semnat de Woody Allen, cum este The Curse of the Jade Scorpion (2001); si intr-un mod similara cu filmul anterior, se concentreaza pe cateva melodii, care sunt utilizate in mod repetat. Aici, Allen isi centreaza coloana sonora pe trei inregistrari ale lui Jackie Gleason si Bobby Hackett, iar acestea formeaza nucleul coloanei sonore a filmului. Piesa cea mai predominanta este Too Close for Comfort, care strabate intregul film. Inca odata, Allen ofera un subtext subtil actiunii de pe ecran: titlul melodiei face referire, pe buna dreptate, la situatia precara in care Val Waxman (Woody Allen) se afla atunci cand incearca sa regizeze un film fara ca nimeni sa stie ca el este orb. Inregistrarea provine din aceeasi sesiune ca si doua piese utilizate in Alice (1990), in care orchestra lui Jackie Gleason este amplificata de un combo de jazz format dintr-o serie de muzicieni eminenti. Celelalte doua melodii sunt Poor Butterfly si Serenade in Blue, ambele sustinute de Bobby Hackett, prima cu trupa lui din 1938 si cealalta in rolul sau de mai tarziu in calitate de solist al orchestrei lui Jackie Gleason; Hackett a fost starul seriei de albume Music for Lovers Only ale orchestrei Gleason, in timpul anilor `50. Pe coloana sonora, cei doi artisti pot fi auziti separat si ulterior sunt adusi impreuna cu inregistrarea Serenade in Blue, iar aceasta legatura dintre artisti ofera coloanei sonore o unitate care nu este evidenta imediat. Serenade in Blue actioneaza ca o tema de dragoste pentru Val si Ellie (Téa Leoni) si este folosita de Allen pe mai multe niveluri.
Starea de imbatare a muzicii lui Jackie Gleason ofera sunetul romantic adecvat (la fel cum a facut-o si in Alice si Celebrity – 1998), in timp ce versurile neauzite reflecta amintirile placute pe care Val le are din timpul momentelor fericite petrecute cu fosta sa sotie, pe care inca o iubeste. Mai mult, la a doua auditie a melodiei, cand vederea lui Val revine, Allen sincronizeaza piesa asa incat melodia care ar merge in mod normal cu versurile „inca odata fata ta se intoarce la mine“ precede imediat entuziasmul lui Val fata de frumusetea lui Ellie acum ca o poate vedea din nou. Folosind aceasta situatie drept exemplu, Allen face urmatorul comentariu asupra diferentei pe care muzica o poate face intr-o anumita scena: „Daca am proiectat scene din film inainte de a realiza coloana sonora, acestea sunt lipsite de viata, de foarte multe ori. Dupa care adaugi coloana sonora si acelasi material dintr-o data prinde viata. Este diferenta dintre viata si moarte in anumite secvente. Spre exemplu, in Hollywood Ending, cand imi recapat vederea, daca as fi facut-o fara muzica, as fi obtinut o farama din efectul scontat“.
Date fiind titlul si perspectiva satirica asupra industriei filmului, nu este prea surprinzator ca Allen foloseste cateva piese care fac o referire directa la Hollywood. De obicei, aceste melodii provin din perioada muzicala preferata a lui Allen, in acest caz din anii `30, si, de asemenea, au o legatura cu preferinta sa pentru jazz – una este interpretata de Bing Crosby si alta de Benny Goodman. Ambele piese sunt utilizate corespunzator fie inainte, fie in timpul scenelor de deschidere a filmelor care implica producatori de la Hollywood.
http://youtu.be/gD83F9Jad5k
http://youtu.be/zZUtY1AuW2g
