Departe de a fi critic la adresa animatoarelor de bar, When a Woman Ascends the Stairs (1960) face o descriere concisa a modernului si cosmopolitului Tokyo. Reclamele luminoase scrise in limba engleza, barbatii si femeile din baruri cu alura straina si care suna a straini (acentele si culoarea pielii sugereaza alte etnii asiatice), ultima moda si masinile, toate creeaza un mediu senzual care seduce privitorul la fel de mult ca pe clientii bogati. Cheia acestei atractii senzuale este coloana sonora semnata de Toshiro Mayazumi, care introduce o tema calma de jazz peste genericul de inceput. (Mayazumi a realizat coloanele sonore pentru majoritatea filmelor lui Shôhei Imamura din anii `60, iar aceasta a fost singura sa colaborare cu Mikio Naruse) Cu ajutorul xilofonului si al pianului, partitura lui Mayazumi are o vibratie de jazz de camera care aduce aminte de grupul Modern Jazz Quartet al lui John Lewis. Pasajele sale de xilofon seamana cu apelul facut de Lewis la vibrafon pentru Milt Jackson, ambii compozitori avand partial in comun o estetica clasica. Cat de bine poate sta pe cont propriu compozitia lui Mayazumi pentru When a Woman Ascends the Stairs ramane o intrebare deschisa, dar temele sale amplifica obsedant drama de pe ecran.
Desi muzica este folosita doar sporadic pe parcursul filmului, fundalul sonor asigurat de „muzica de camera“ confera filmului un aer foarte contemporan. Chiar si 55 de ani mai tarziu, inca se mai poate spune ca filmul capteaza ceva care inca mai persista in viata de noapte a metropolei Tokyo. Fara indoiala ca atunci cand criticul Tadashi Iijima a pretins ca el nu a mai vazut baruri similare celor din film, cu mesele lor joase si banchete lungi si joase de vinil, el s-a referit si la faptul ca nu a mai auzit asemenea baruri. Furnirul cosmopolit este, totusi, doar un alt voal peste o institutie sociala care este in intregime japoneza in regulile sale cu privire la rolurile sexelor.
De asemenea, in When a Woman Ascends the Stairs, actrita Hideko Takamine are unul dintre cele mai bune roluri din cariera sa. Personajul interpretat de ea, Keiko Yashiro, poate fi de numai 30 de ani, dar este extrem de sofisticat si practic. Takamine isi expune vulnerabilitatile, mentinand in acelasi timp un anumit echilibru. Caracterizarea ei beneficiaza de contrastul cu Junko (Reiko Dan), tanara animatoare care se muta cu ea si i-l fura pe patronul Goda de sub nas. Rolul lui Reiko Dan este energic si de fetiscana, la fel ca hainele sale cu volanase si stridente. Ea este aproape ca o figura a fiicei in film, reprezentand o noua generatie de femei. Keiko este mentorul si prietenul ei, si o iarta pentru ca i l-a furat pe Goda, dar in lumea lor, nimeni nu poate fi de incredere. Yuri (Keiko Awaji) o tradeaza pe Keiko inca de la inceputul filmului furandu-i clientii, dar se impaca chiar inainte ca aceasta sa moara. Aceasta este o lume a femeilor, in ciuda dependentei de barbati, iar personajul lui Keiko este legat emotional nu numai de celelalte animatoare, dar si de diferitele sotii de la periferia lumii sale. When a Woman Ascends the Stairs nu este numai un film realizat cu maiestrie, ci ramane unul dintre singurele filme japoneze care exploreaza perspectiva femeii asupra lumii barurilor de animatoare din Tokyo.
http://youtu.be/sLg3q5Z6bYc
