Cantareata Michèle Arnaud, care ajunsese in a doua parte a anilor `60 una dintre cele mai puternice producatoare TV din Franta, a fost cea care i-a facut cunostinta compozitorului Serge Gainsbourg cu regizorul Pierre Koralnik si tot ea a sustinut productia Anna (1967), film care spune povestea unui tanar ce lucreaza intr-o agentie de publicitate, care devine obsedat de o fata peste care da intr-o fotografie si pentru care strabate Parisul in sus si in jos – cand loiala sa asistenta Anna isi da ochelarii jos, realizeaza ca ea a fost chiar sub nasul lui tot timpul. Pentru rolul principal, Koralnik si-a imaginat o straina frumoasa si salbatica – o femeie de genul prietenei lui Serge, Marianne Faithfull. In cele din urma rolul i-a fost atribuit Annei Karina, daneza de 26 de ani, fost model si actrita, casatorita cu (si care a aparut in primele filme ale lui) Jean-Luc Godard.
Intre deschiderea instrumentala sinuoasa Sous Le Soleil Exactement si incheierea cu rock-ul orchestral contemporan indraznet al melodiei Je N`Avais Qu`Un Seul Mot A Lui Dire a fost inclusa o muzica splendida – precum rock-ul care intalneste country-ul si westernul Pistolet Jo si Un Poison Violent, C`Est Ca L`Amour, care il mentioneaza pe viitorul prieten si asociat al lui Serge, sotul printesei Margareta, Anthony Armstrong-Jones. Unele melodii sunt pe jumatate cantate, pe jumatate vorbite de Serge sau de co-starul lui Anna Karina, Jean-Claude Brialy, iar restul sunt interpretate de vocea mica si timida a Annei, care se afla pentru prima oara in postura de cantareata. „Rock frantuzesc inainte de a exista rock-ul frantuzesc“, a declarat Serge. „O incercare“, au spus criticii, „de a fuziona cuvinte inteligente cu un rhythme de jerk“. Dansul, nu distractia. Intre timp, Hier Ou Demain – un cantec scris pentru musical, dar care nu se regaseste pe albumul coloanei sonore – a fost inregistrat si lansat pe un EP separat tocmai de Anna pe care o dorea Koralnik, Marianne Faithfull.
„Cand aveam 17 ani“, isi aminteste Marianne, „si eram o mare stea in Franta, mergeam des la Paris si am ajuns sa-l cunosc pe Serge foarte bine. Era un poet, un geniu, un egoist si, presupun ca in termenii de astazi, extrem de arogant. Modestia nu exista in cartea lui Serge, nimic de acest gen; stia exact cine si ce era. Exact genul de om cu care ieseam eu. Plus, era un incredibil anglofil – acesta este unul dintre motivele pentru care ne-a cucerit pe Jane [Birkin] si pe mine – si am devenit foarte buni prieteni“. Prieteni, nu iubiti. „Nu am avut o relatie bazata pe nimic sexual. Sexul era un mod de relationare cu Serge – probabil preferatul sau cu o femeie. Dat tot ce stiam era ca, pentru mine, ca sa merg pe drumul urmat de Jane, sa ma indragostesc de el, sa fac sex cu el, sa ma casatoresc si sa fac copii, ar fi fost un dezastru – in parte pentru ca a avea copii nu este treaba mea; Nu sunt genul de persoana care sa ofere educatie. Am avut o afinitate filosofica, o prietenei platonica serioasa bazata pe suprarealism, poezie si Oscar Wilde. Am fost un fan al sau inca de la inceput, chiar dinainte sa devina cantaret, cand era un poet – asa ca, bineinteles, voiam sa fiu inclusa. Si in mod natural el a vrut sa fiu in Anna si mi-a compus acest cantec intitulat Hier Ou Demaine. Totul a fost atat de firesc; urmatorul pas dupa acel mic film de televiziune urma sa fie acela de a compune impreuna“. Faptul ca Marianne nu a ajuns sa joace nici in Anna si nici nu a compus alaturi de Serge a fost, dupa cum spune ea, „doar unul din acele lucruri: esti in propria ta viziune in timp si acorzi lucrurilor o prioritate redusa, nu le faci pe loc, iar apoi este prea tarziu“.
