Cea mai celebră comedie a anilor `50 rămâne cu siguranță Some Like It Hot (1959). Filmul lui Billy Wilder a fost numit de Institutul American de Film drept „cel mai amuzant film realizat vreodată“. Muzica este parte integrantă a farmecului pe care îl are filmul, în care Tony Curtis și Jack Lemmon interpretează rolurile a doi muzicieni care au fost martori ai Masacrului de Ziua Îndrăgostiților (celebra răfuială mafiotă din 14 februarie 1929 dintre clanul italian, al cărui cap era Al Capone și clanul irlandez, condus de Bugs Moran) și care într-un efort de a evita mafioții, se deghizează în femei și se alătură unei formații de jazz exclusiv feminine a cărei solistă este Marilyn Monroe. Filmul se bazează pe aluzii, pe excentricitatea obraznică a eroilor travestiți și pe sex-appeal-ul incontestabil al lui Monroe. Compozitorul Adolf Deutsch furnizează un amestec de hot-jazz și pop specific anilor `20, incluzând hituri ale perioadei precum Sweet Georgia Brown și Down Among the Sheltering Palms. Marilyn Monroe oferă un spectacol vocal memorabil cu melodiile Runnin` Wild, I Wanna Be Loved by You și I`m Thru with Love.
La fel ca mulți compozitori mari de film, Deutsch a înțeles că singurul său rol era acela de a ajuta filmul și nu acela de a-și scoate în evidență abilitățile. „Un muzician de film este asemenea unui antreprenor de pompe funebre“, spune el, „nu poate aduce corpul înapoi la viață, dar se așteaptă de la el ca să îl facă să arate mai bine“. Cu ajutorul consilierului muzical Matty Malneck și a lui Wilder, un exper în jazz, Deutsch a ales melodii specifice perioadei pentru coloana sonoră, precum Stairway to the Stars, pe care le-a încorporat cu măiestrie în muzica sa de fundal.
Some Like It Hot prezintă un amestec de stiluri muzicale, inclusiv câteva numere Dixieland. Acestea au fost înregistrate de Matty Malneck, care compusese anterior muzica pentru filmul lui Wilder, Love in the Afternoon (1957). Câteva melodii bine-cunoscute ale epocii garçonne sunt cântate de Marilyn Monroe, inclusiv Runnin` Wild și clasicul „poo-poo-pa-doop“ I Wanna Be Loved by You. Există, de asemenea, și câteva compoziții luxuriante semnate de Adolph Deutsch, care a lucrat la Warner Bros. alături de Max Steiner cu mulți ani înainte de a deveni un compozitor/aranjor premiat la MGM în 1948.
În cea mai memorabilă secvență a filmului este introdusă o juxtapunere inteligentă a două idei muzicale împrumutate. În timp ce Joe (Tony Curtis) se pretinde a fi milionar (suprasaturat de un accent hilar a la Cary Grant) pentru a o atrage pe Sugar (Marilyn Monroe) la bordul unui iaht, Jerry, în varianta sa feminină ca Daphne, se plimbă prin oraș cu Osgood (Joe E. Brown). Scena se mută înainte și înapoi între cele două locuri. Pentru momentele cu Joe și Sugar este folosit aranjamentul luxuriant pentru coarde al Park Avenue Fantasy, scris în 1935 de Matty Malneck și Frank Signorelli (dar este mai bine cunoscut ca melodia cântecului din 1939 Stairway to the Stars). Pentru scenele din clubul de noapte cu Jerry (ca Daphne) și Osgood se aude La Cumparsita în timp ce cei doi dansează un tango atletic hilar. Printr-un montaj inteligent, fiecare din cele două bucați muzicale se potrivesc exact în film, oferind niște rezultate continue încântătoare.
http://youtu.be/NbifuyEHZd8
