1975 s-a dovedit a fi anul „evadării“ compozitorului american John Williams. Acesta a fost anul în care a început lunga sa colaborare cu regizorul Steven Spielberg, primul lor film împreună fiind Jaws. Coloana sonoră pe care William a realizat-o pentru Jaws i-a adus primul Oscar pentru originalitatea compoziției. Mai important, a marcat primul film din zecile realizate împreună. În numeroase ocazii, Spielberg a declarat că singura bucată muzicală pe care compozitorul i-a cântat-o înainte de sesiunea de înregistrări a fost ceea ce avea să devină în cele din urmă tema Jaws. După cum își amintește Williams, „I-am cântat linia de bas Mi-Fa-Mi-Fa pe care o știm cu toții la pian.. atât de simplă, insistentă și de puternică, încât pare de neoprit, asemenea atacului unui rechin“. Spielberg nu a fost atras de prima dată; de fapt, el își amintește că prima lui reacție a fost să râdă. Totuși, a avut o presimțire întâmplătoare când Williams a insistat: „Abia am început să mă joc cu motive simple, care ar putea fi distribuite în orchestră și stabilite în ceea ce am crezut a fi cel mai puternic lucru, care este de fapt cel mai simplu. Ca majoritatea ideilor, acestea sunt adesea cele mai convingătoare“. Restul, cum se spune, este istorie.
Pentru cea de-a 17-a sa colaborare cu regizorul Steven Spielberg, John Williams se află pe un teritoriu familiar. A.I. Artificial Intelligence (2001) a fost conceput inițial de Stanley Kubrick, dar înainte de moartea sa, în 1999, el i-a înmânat proiectul lui Spielberg, care a încercat să rămână fidel viziunii lui Kubrick asupra societății futuriste în care părinții puteau avea copii virtuali datorită tehnologiei robotizate. A.I., cu tema sa science-fiction și cu personajul central un copil, amintește puternic de lucrările trecute ale lui Spielberg și Williams, însă niciuna mai mult decât E.T. the Extra-Terrestrial (1982), cu care împărtășește chiar și o similitudine de titlu. Încă o dată, Williams este capabil să-și exploreze natura sa muzicală mai blândă și mai lirică, chiar dacă nu are la fel de multe oportunități pentru melodii luxuriante, eroice precum cele pe care le-a avut în filmele Star Wars sau Indiana Jones. Aici, influențele sale majore par să fie compozitorul contemporan de muzică clasică Philip Glass și muzica new age. Stilul lui Glass poate fi auzit în tema muzicală principală a filmului, The Mecha World, care angajează note scurte, repetate rapid în modele percutante care aleargă în susul și în josul gamei muzicale. Williams adaugă și alte elemente modelului muzical în melodia Abandoned in the Woods, iar în cea de-a treia piesă, Replicas, ajunge la un sunet ambiental care amintește mult de muzica new age. Hide and Seek este delicată și fermecătoare, iar după mult mai demonstrativa melodie The Moon Rising, vin o serie de piese care prezintă vocea fără cuvinte a Barbarei Bonney. For Always, o melodie cu versuri de Cynthia Weil, care este prezentată atât în versiune solo, cântată de Lara Fabian, cât și în varianta de duet cu Fabian și Josh Groban, este atractivă, dar distantă emoțional și puțin probabil să devină un hit pentru compozitor. Cu toate acestea, aceasta este una dintre cele mai bune coloane sonore aranjate de Williams, cu atât mai mult cu cât a reușit să găsească un ton atât de atrăgător și a rămas fidel temelor distante, nostalgice ale filmului.
A.I. este împărțit în trei părți distincte. În prima parte, care are loc în viitor, după ce încălzirea globală a cauzat inundarea zonelor de coastă, privitorul face cunoștință cu David (Haley Joel Osment), un mecanism extrem de sofisticat, un prototip al unei creații cibertronice care seamănă cu o persoană reală. Când David vine să locuiască cu Monica și Henry Swinton (Frances O’Conner și Sam Robards), fiul lor adevărat, Martin (Jake Thomas), există într-o stare de animare suspendată din cauza unei bloi care îi pune în pericol viața. După ce se găsește leacul pentru boala sa și se întoarce acasă, rivalitatea dintre David și Martin rezultă prin abandonarea lui David. În secțiunea a doua, David rătăcește într-un loc în care alte „persoane“ robotizate sunt „ucise“ violent într-o arenă gigantică. David supraviețuiește și își continuă călătoria, alături de o altă persoană cibertronică numită Gigolo Joe (Jude Law). În acest moment, povestea preia elemente din Pinocchio, cu o zână albastră de la care David se așteaptă să îl transforme într-un băiat adevărat și să îl reunească cu Monica. În ceea ce privește deznodământul, vă las plăcerea, celor care nu ați văzut încă filmul, să îl descoperiți.
http://youtu.be/5VWnh1jNI0M
