În Rebecca (1940), compozitorul Franz Waxman s-a folosit de teme muzicale contradictorii pentru a reproduce luptele dintre personaje; în Suspicion...
Imaginaţi-vă pentru o clipă că scena duşului din Psycho (1960) ar fi fost lăsată fără muzică, aşa cum a intenţionat...
După ce s-a eliberat de cerinţele şi diatribele producătorului David Selznick, Alfred Hitchcock a navigat în ape mai periculoase. Următoarele sale trei filme au avut frâu liber la experimentare; în ele, Hitchcock a încercat tot ceea ce Selznick nu i-ar fi permis, în special manipularea muzicii, şi multe alte lucruri...
Cu Saboteur (1942), Alfred Hitchcock a creat o dublă urmărire clasică a omului nepotrivit, distribuindu-l pe Robert Cummings, scăpat din...
Compozitorul de origine rusă Dimitri Tiomkin a avut o contribuţie la Dial M for Murder (1954) pe care, fără îndoială,...
Regizorul finlandez Aki Kaurismäki sapă la figurat în arhive pentru a prezenta publicului spectacole muzicale ciudate, care evidenţiază abrupt distanţa dintre interpret şi privitor, dar în vitalitatea şi ciudăţenia lor, în unele cazuri, îi semnalează privitorului să îmbrăţişeze muzica. O dinamică ambivalentă similară se află şi în centrul filmelor sale:...
