De obicei, cântecele pop intersectează logica filmului ca un hiat. Iluzia camuflată a cinemaului este suprapusă peste o iluzie secundară, determinată de versurile piesei. Timpul cinematografic este suspendat, înlocuit temporar de timpul străin al cântecului. Într-un film de Wong Kar-wai, această relație este diferită. Are loc o concreștere, prin care...
