Emblemă a mişcării suprarealiste, Un Chien Andalou (1929) este visul pus pe celuloid de unul dintre cele mai celebre cupluri din istoria filmului: Luis Buñuel şi Salvador Dalí. Imaginea ochiului despicat de brici, devenit un icon mondial, dar şi lipsa unui fir epic – asemenea unui vis – l-au determinat pe Buñuel ca în seara premierei din Paris să stea ascuns în spatele „ecranului de argint“ cu pietre în buzunar, fiindu-i frică de reacţia publicului. Cele două tangouri argentiniene adăugate peliculei abia în 1960, coloana sonoră aleasă de Buñuel şi cântată live la premieră, sunt la fel de celebre ca scurtmetrajul. Aveţi mai jos varianta integrală a filmului.
http://youtu.be/yCl_8522FF0