Politica de confidenţialitate
A Man Escaped

A Man Escaped (1956)

A Man Escaped (1956) este al patrulea lung-metraj semnat de regizorul francez Robert Bresson. Povestea se concentreaza pe Fontaine (François Leterrier), un membru al Rezistentei franceze, si relateaza evadarea sa dintr-o inchisoare germana in 1943. Chiar daca povestea putea fi spusa intr-o varietate de moduri, abordarea lui Bresson este mai degraba neobisnuita. Filmul se concentreaza aproape exclusiv pe Fontaine si pe detaliile muncii sale meticuloase de a evada; oricele elemente dincolo de aceste evenimente, cum ar fi atrocitatile inchisorii sau trecutul lui Fontaine sunt amintite doar in treacat.

Bresson ofera sunetului un loc foarte important in A Man Escaped. In loc sa subordoneze sunetul imaginii, el il amplifica in asa fel incat privitorul nu numai ca vede lumea lui Fontaine, ci o si aude foarte clar. Utilizarea sunetelor diegetice (provenite din surse cuprinse in lumea filmului – vocile personajelor, sunetele scoase de obiecte sau muzica instrumentelor din spatiul narativ) permite o abordare mai realista, creand lumea lui Fontaine si a calvarului sau in mintea privitorului in paralel cu experienta sa. Acceptiunea sporita a sunetului accentueaza sentimentul de izolare deja starnit de perceptia celulei inchise si de accentul pus pe detalii sau parti de obiecte.

Bresson nu utilizeaza sunetul pentru a acompania sau amplifica imaginile (prin sunet, ma refer aici la toate sunetele diegetice cu exceptia dialogului). In A Man Escaped, sunetele cotidiene si tacerea sunt la fel de importante ca ceea ce vede privitorul, daca nu mai importante. Bresson asociaza de multe ori un sunet cu o imagine, ulterior renuntand la imagine cand sunetul reapare. Imaginea si sunetul au fost legate in asa fel incat doar sunetul evoca o imagine exacta in mintea privitorului. Bresson este de parere ca „atunci cand un sunet poate inlocui o imagine, imaginea trebuie eliminata sau neutralizata. Urechea merge mai mult spre interior, iar ochiul spre exterior“.

Fragmentele din Liturghia in do minor a lui Mozart apar numai in anumite momente. In aceste situatii, muzica nu este folosita pentru a declansa emotiile privitorului. Aceasta subliniaza elementele narative, aproape ca un comentariu abstract. Muzica apare la inceput, chiar inainte de generic, pe masura ce putem citi cuvintele „10.000 de oameni au suferit aici sub nazisti, 7.000 au murit“ gravate in piatra; reapare la final, cand Fontaine si colegul sau de celula Jost (Charles Le Clainche) au evadat. Muzica continua timp de cateva minute dupa ce ultima scena s-a incheiat, pe un ecran negru, balansand inceputul filmului. De-a lungul filmului, subliniaza fiecare punct al evadarii: primele ganduri de evadare ale lui Fontaine, incercarea de evadare a unui alt prizonier si esecul acestuia, sosirea lui Jost, punerea in pericol a planurilor lui Fontaine si evadarea lor cu succes. Muzica de multe ori se repeta atunci cand prizonierii sunt impreuna. Aceasta subliniaza cum evadarea lui Fontaine este posibila prin speranta, perseverenta, incredere si cooperare. Muzica non-diegetica din A Man Escaped poate fi, prin urmare, inteleasa ca un simbol al solidaritatii umane si al sperantei. Este totodata reprezentativa pentru suferinta umana si pentru modul in care spiritul o poate transcede.


Print Friendly, PDF & Email