Politica de confidenţialitate
Masculin Féminin

Masculin Feminin (1966)

La scurt timp dupa ce a regizat Pierrot le Fou (1965), Jean-Luc Godard a creat unul dintre cele mai convingatoare filme ale sale din anii `60, unul care inca se tine bine si astazi. Fascinat de muzica pop si, concomitent, de comercializarea starurilor muzicii pop, Godard a contactat-o pe Chantal Goya, deja o cantareata bine-cunoscuta de muzica yé-yé – un stil luxuriant orchestrat, orgasmic si extrem de dulce de muzica pop frantuzeasca care a dominat undele radio in mijlocul anilor `60. Godard i-a propus lui Goya sa apara ca Madeleine in filmul intitulat Masculin Féminin (1966), alaturi de Jean-Pierre Leaud (drept Paul), Marlene Jobert (in rolul Elisabethei) si Michel Debord (Robert).

Goya s-a jucat, in esenta, pe ea insasi, desi in film este inca in proces de stabilire a carierei sale, facandu-si loc spre statutul de star al momentului. Filmat de Willy Kurant, si nu de Raoul Coutard, Masculin Féminin a fost grabit in productie in noiembrie-decembrie 1965 si a fost filmat aproape in intregine in locatie in Paris. Aproape toate scenele sunt filmate cu sunet sincron si Godard, prin acest film, si-a aprofundat dragostea pentru cadrele lungi, utilizand dollyuri complexe pentru a pastra viu interesul publicului. Aparent adaptat dupa doua povesti de Guy de Maupassant, La Femme de Paul si Le Signe, filmul urmareste relatia in curs de dezvoltare dintre Paul si Madeleine si lumea dura a show business-ului, care este vazuta de Godard ca o intreprindere brutala. Desi Paul este un tip romantic, lovit de frumuseatea fizica a Madeleinei (intr-un voice-over, Madeleine marturiseste publicului ca „poate o sa mi-o pun cu el, daca nu opune rezistenta“), Madeleine este interesata numai de succesul primului ei single, D’abord, dis moi ton nom. Elisabeth si Robert sunt personaje secundare in film; Robert este un marxist ineficace care vrea sa se culce cu Elisabeth, iar ea, in schimb, il vrea pe Paul doar pentru ea.

Coloana sonora a filmului, presarata cu tot felul de zgomote, a fost, fara indoiala, o decizie constienta. Imediat vizibila din prima scena a filmului este productia audio plina de zarva a unei cafenele pariziene in care cele doua personaje principale interactioneaza pentru prima data. Spre deosebire de unele filme europene ale timpului, dialogurile nu au fost inregistrate post-factum. Sunetul existent in film a fost inregistrat in mod clar pe platou. Productia audio abraziva, similara cu cea a multor filme studentesti, inregistrata cu un singur microfon atasat de camera de filmat, ramane la fel pe tot parcursul filmului. Singura data cand publicul este scutit este in timpul scenelor fara sunet sau in cele care contin doar o pista voice-over (care, chiar daca, probabil, a fost inregistrata in post-productie, are calitatea unui dictafon intr-o baie). Ceea ce face filmul si mai indraznet este faptul ca nu exista nicio incercare de a oferi ascultatorului o tranzitie lina intre productiile audio zgomotoase si scenele mute. In mare parte a timpului, pistele audio trec automat de la una la alta.

Singurele melodii care alcatuiesc coloana sonora sunt o mana de cantece pop rock `n` roll cantate de Chantal Goya. Chiar daca melodiile sunt usor de retinut si potrivite pentru cultura pe care Godard incearca sa o portretizeze, acestea au niste inregistrari abia lustruite. Pe deasupra, nicio melodie nu este interpretata de la un cap la altul. Piesele care apar sunt adesea taiate brusc dupa 10-20 de secunde.

Structurat intr-o serie de 15 acte precise, intercalate cu sloganuri tipic godardiene, pe tot ecranul, („Puritatea nu este de pe acest pamant, dar la fiecare zece ani straluceste si scanteie“, „O cartita nu are nicio constiinta, dar sapa intr-o anumita directie“, „Acest film ar fi putut sa se numeasca copiii lui Marx si Coca Cola – interpretati-l cum vreti“) acompaniate de sunete aleatorii de focuri de arma, Masculin Féminin este o meditatie asupra imposibilitatii aparente a relatiilor dintre sexe, si asupra comercialismului complet al artei contemporane si al muzicii.

Buton-share

Print Friendly, PDF & Email