Faces (1968), filmat in stilul cinéma vérité, infatiseaza ultimele faze din dezintegrarea mariajului unui cuplu de varsta mijlocie. Aproape toate personajele din film isi exprima o profunda nemultumire cu privire la viata lor si au o atitudine resemnata fata de aceasta situatie generala. Filmul nu ofera prea multe sperante, ci doar o sugestie ca in aceasta lume numai intelegerea faptului ca suntem nefericiti sau nemultumiti este o revelatie.
Ca in cazul mai multor filme regizate de John Cassavetes, si Faces are doua versiuni (chiar daca s-a presupus ca, dupa ce a creat o versiune finala a filmului, Cassavetes a distrus versiunea alternativa). Premiera a avut loc in Toronto, cand filmul avea o durata de 183 de minute, insa esecul la public l-a determinat pe Cassavetes sa il reediteze, reducand astfel durata la 130 de minute. Chiar daca varianta reeditata este cea oficiala, o editie a unei versiuni mai lungi, de 147 de minute, a fost gasita accidental de criticul american Ray Carney si pusa la dispozitia Bibliotecii Congresului. Cele 17 minute in plus din acest film au fost incluse de Criterion in box set-ul John Cassavetes: Five Films (pe care il am si eu), chiar daca Carney spune ca sunt numeroase diferente intre cele doua variante. Diferentele constau in plasarea diferita in timp a unor secvente care dupa mine nu schimba esential naratiunea.
Pentru cei care nu l-au cunoscut pana acum pe Cassavetes, un detaliu interesant este ca in timp ce filma pentru un rol in show-ul televizat Bob Hope Presents the Chrysler Theatre, John Cassavetes (care fost actor inainte de a deveni regizor si care isi strangea bani de filme din actorie) l-a vazut pe Steven Spielberg care pandea platoul de filmare. Cassavetes l-a abordat pe Spielberg si l-a intrebat la ce cariera viseaza. Cand Spielberg i-a replicat ca vrea sa se faca regizor, Cassavetes i-a dat voie tanarului sa il coordoneze pentru o zi. Cativa ani mai tarziu, Cassavetes l-a invitat sa lucreze la Faces ca asistent de productie, timp de doua saptamani.
In 2011, Faces a fost selectat de Biblioteca Congresului pentru pastrarea in Registrul National de Film al Statelor Unite avand o „semnificatie culturala, istorica sau estetica“. Registrul a numit filmul „un exemplu de exces cinematografic“ a carui confruntari extinse au dezvaluit „emotiile si relatiile de putere dintre barbat si femeie care rar apar in filmele cu o structura mai conventionala“. Faces, si alte proiecte de-ale lui Cassavetes, au avut un impact creativ semnificativ asupra lui Woody Allen si Robert Altman.
Printr-un noroc chior am dat pe Youtube de intreaga coloana sonora a Faces intr-un singur fisier audio. O gasiti mai jos si sper sa va placa la fel de mult ca si mie.
