Politica de confidenţialitate
Faces

Faces (1968)

Faces

Faces (1968), filmat in stilul cinéma vérité, infatiseaza ultimele faze din dezintegrarea mariajului unui cuplu de varsta mijlocie. Aproape toate personajele din film isi exprima o profunda nemultumire cu privire la viata lor si au o atitudine resemnata fata de aceasta situatie generala. Filmul nu ofera prea multe sperante, ci doar o sugestie ca in aceasta lume numai intelegerea faptului ca suntem nefericiti sau nemultumiti este o revelatie.

Ca in cazul mai multor filme regizate de John Cassavetes, si Faces are doua versiuni (chiar daca s-a presupus ca, dupa ce a creat o versiune finala a filmului, Cassavetes a distrus versiunea alternativa). Premiera a avut loc in Toronto, cand filmul avea o durata de 183 de minute, insa esecul la public l-a determinat pe Cassavetes sa il reediteze, reducand astfel durata la 130 de minute. Chiar daca varianta reeditata este cea oficiala, o editie a unei versiuni mai lungi, de 147 de minute, a fost gasita accidental de criticul american Ray Carney si pusa la dispozitia Bibliotecii Congresului. Cele 17 minute in plus din acest film au fost incluse de Criterion in box set-ul John Cassavetes: Five Films (pe care il am si eu), chiar daca Carney spune ca sunt numeroase diferente intre cele doua variante. Diferentele constau in plasarea diferita in timp a unor secvente care dupa mine nu schimba esential naratiunea.

Pentru cei care nu l-au cunoscut pana acum pe Cassavetes, un detaliu interesant este ca in timp ce filma pentru un rol in show-ul televizat Bob Hope Presents the Chrysler Theatre, John Cassavetes (care fost actor inainte de a deveni regizor si care isi strangea bani de filme din actorie) l-a vazut pe Steven Spielberg care pandea platoul de filmare. Cassavetes l-a abordat pe Spielberg si l-a intrebat la ce cariera viseaza. Cand Spielberg i-a replicat ca vrea sa se faca regizor, Cassavetes i-a dat voie tanarului sa il coordoneze pentru o zi. Cativa ani mai tarziu, Cassavetes l-a invitat sa lucreze la Faces ca asistent de productie, timp de doua saptamani.

In 2011, Faces a fost selectat de Biblioteca Congresului pentru pastrarea in Registrul National de Film al Statelor Unite avand o „semnificatie culturala, istorica sau estetica“. Registrul a numit filmul „un exemplu de exces cinematografic“ a carui confruntari extinse au dezvaluit  „emotiile si relatiile de putere dintre barbat si femeie care rar apar in filmele cu o structura mai conventionala“. Faces, si alte proiecte de-ale lui Cassavetes, au avut un impact creativ semnificativ asupra lui Woody Allen si Robert Altman.

Printr-un noroc chior am dat pe Youtube de intreaga coloana sonora a Faces intr-un singur fisier audio. O gasiti mai jos si sper sa va placa la fel de mult ca si mie.

Print Friendly, PDF & Email
Citeşte şi
Sacrificiul cinematografic suprem