In timpul productie filmului The Godfather (1972) au fost luati in considerate doi compozitori pentru realizarea coloanei sonore, ambii cu traditie italiana. Seful casei de productie Paramount, Robert Evans, il favoriza pe Henry Mancini, in timp ce Francis Ford Coppola il prefera pe Nino Rota. Se pare ca la un moment dat ambii muzicieni semnasera contracte pentru muzica din Nasul; aceasta incurcatura a condus la un razboi de cuvinte intre Evans si Coppola, pe care acesta din urma l-a castigat. In favoarea lui Rota juca faptul ca deja realizase muzica pentru mai multe filme in limba engleza, inclusiv War and Peace (1956), al lui King Vidor, si adaptarea shakespeariana a The Taming of the Shrew (1956) a lui Franco Zeffirelli, ambele cu decoruri italiene. Muzica pentru filmul lui Zeffirelli include una dintre cele mai longevive teme de film din anii `60; popularitatea acesteia poate sa fi ajutat la inclinarea balantei in favoarea lui Rota.
Muzica lui Nino Rota, care are o aroma italieneasca, se bazeaza pe trei teme principale, toate in game minore. Prima are ecouri in La Strada (1954) prin utilizarea solo-ului de trompeta. Bazata pe o masura lenta de trei patrimi, aceasta tema, cunoscuta sub numele de Godfather Waltz, se aude pentru prima data la inceputul filmului pe un fundal negru. Ulterior, aceasta melodie este interpretata de instrumente precum clarinetul si oboiul, pe fundal de coarde. Unul dintre cele mai marcante momente este felul in care Rota combina doua instrumente in treimi paralele pentru partea de incheiere a temei, in care modelul melodic urca treptat scara muzicala.
Cea de-a doua tema majora, o melodie cu un ton mai sumbru, insoteste desele iesiri violente ale familiei mafiote cu coarde orchestrale proeminente. Aceasta tema aproape seamana cu un mars funebru in ritmul sau constant si lent. Este auzita prima oara in scena de dupa impuscarea lui Don Vito in strada, in care Michael ajunge acasa dupa o zi cu prietena sa Kay (Diane Keaton) si afla despre incident. Curand dupa aceea, se aude din nou cand Michael intra in spital pentru a-si vizita tatal si simte ca ceva e in neregula. Aceasta tema, ca si muzica de vals, revine de cateva ori, inclusiv in scena in care Michael o cere de sotie pe Kay. La finalul filmului, in timpul genericului, este interpretata de coarde intr-o expunere extrem de emotionanta.
A treia tema, identificata pe coloana sonora drept Love Theme, este auzita pentru prima data cand Michael ajunge in Sicilia dupa uciderea miseleasca a capitalului de politie din New York si a liderului unei bande rivale care au conspirat pentru a-l ucide pe Don Vito. Michael se indragosteste de Apollonia, fiica unui proprietar de cafenea, si o cere in casatorie. Cand el o insoteste intr-o plimbare se aude o mandolina care canta o versiune stalcita a aceleiasi melodii, cu o chitara ca unic acompaniament. Muzica se aude din nou in noaptea nuntii lui Michael. Aceasta tema a devenit mai tarziu un cantec foarte popular, datorita versurilor lui Larry Kusik care au fost adaugate dupa ce filmul a devenit celebru. Alaturi de Speak Softly Love, aceasta tema este cea mai cunoscuta din The Godfather.
http://www.youtube.com/watch?v=82zt5Fk5YTc
