Politica de confidenţialitate
Il Deserto Rosso

Red Desert (1964)

Actiunea filmului Red Desert (1964) este situata in zona industriala a orasului Ravenna, in anii `60, cu noi fabrici aparute dupa al Doilea Razboi Mondial, utilaje industriale si o vale cu un rau mult mai poluat. Cinematografia este evidentiata de culori pastelate, cu fum alb si ceata curgatoare. Montajul sonor combina o serie de sunete industriale si urbane cu goarne de vapoare fantomatice si muzica electronica. Acesta a fost primul film color regizat de Michelangelo Antonioni, despre care a spus ca il vroia filmat asemenea unei picturi pe panza:

„Vreau sa pictez filmul asa cum pictorii isi picteaza panzele; vreau sa inventez relatiile dintre culori si sa nu ma limitez doar la fotografierea culorilor naturale“.

Asa cum va face si in productiile sale de mai tarziu, Antonioni a trecut niste limite pentru a-si atinge obiectivul. A mers pana acolo incat a pictat copacii si iarba in alb sau gri pentru a se potrivi cu peisajul urban pe care il dorea. Criticul de film Andrew Sarris a numit conductele si balustradele colorate in rosu „arhitectura anxietatii: rosul si albastrul exclama la fel de mult pe cat explica“.

Desi, la un anumit nivel, Red Desert poate fi privit ca o poveste despre o cultura industriala moderna dura la care doar nevrotica Giuliana (Monica Vitti) vibreaza, Antonioni a spus ca vroia sa arate ca tehnologia industriala isi are propria frumusete si ca a filmat o poveste despre adaptabilitatea umana, in care Giuliana trebuie „sa se confrunte cu mediul sau social“.

„Este prea simplist sa spui – asa cum multi au facut-o – ca am condamnat lumea industriala inumana care asupreste indivizii si duce la nevroza. Intentia mea… a fost sa traduc poezia lumii in care pana si fabricile pot fi frumoase. Linia si curbele fabricilor si cosurile lor de fum pot fi mai frumoase decat conturul copacilor, pe care suntem obisnuiti deja sa il observam. Este o lume bogata, plina de viata si trainica… Nevroza pe care am cautat sa o descriu in Red Desert este mai presus de toate o chestiune de ajustare. Sunt oameni care se adapteaza, si altii care nu se pot descurca, poate pentru ca sunt prea legati de moduri de viata care au expirat“.

http://youtu.be/_nH7azYm8vs

Print Friendly, PDF & Email
Citeşte şi
Solaris (1972)